În momentul în care nu m-am mai simțit bine în viața mea monotonă și plictisitoare, am evadat în necunoscut și m-am jucat cu provocările vieții.
Și m-am jucat, încercând totuși să iau fiecare etapă a evadării, în serios.
Câteodată mi-a ieșit, câteodată doar m-am jucat….dar de fiecare dată am simțit că am pierdut sau câștigat.
Și am simțit pe pielea mea, din plin!
Evadările din cotidian nu au rezultate spectaculoase pentru mine, de cele mai multe ori.
Și așa mi-am dat seama că eu nu sunt făcută pentru neprevăzut, ci exact așa cum am spus-o de multe ori, sunt o persoană care preferă obișnuitul.
Spuneam mereu ,,Carpe diem” și mă mințeam eu pe mine cu bună știință.
Nu sunt făcută pentru clipă, nu îmi ajunge, nu mă mulțumește.
Sunt făcută pentru etape în care ,,lași trecutul în urmă și pornești de la zero, fără să mai privești inapoi”.
Dar nu mă pot abține…
Privesc în urmă și urmărind firul evadărilor mele…regret multe din alegerile făcute.
Și nu mă recunosc în acele perioade.
Hydea poate nu regretă, dar nu ea predomină în personalitatea mea.
Îmi place să cred că mi-am găsit în sfârșit echilibrul interior și în fiecare zi mă rog doar atât…să fiu sănătoasă.
Privesc în jur și văd doar zâmbet și căldură și asta mă face să fiu eu, cea caldă și calmă…cea reală.
Nu mă mai zburlesc, nu mă mai agit și mă gândesc că ce va fi să vină, va veni oricum.
Nu fac planuri, nu am frici, am doar liniște.
Depinde mult de mine să simt și să rămân așa.
Iar asta va fi atâta timp cât voi simți siguranță și nu voi mai dori să evadez din nou….
Au scris :psi, tibi, anacondele, La Fee, cita, Dictatura Justitiei, incognito, dor, tibidoi, mitzaa, lili3d, Vero, carmen pricop, Evadarea
silavaracald
februarie 25, 2013 at 9:31 am
Îţi doresc ca perioada asta de siguranţă să dureze cât mai mult. O veşnicie, de ce nu? Veşnicia noastră omenească, bineînţeles.
🙂
Scorpio
februarie 25, 2013 at 7:24 pm
Slvc si eu imi doresc asta, crede-ma!
La Fee
februarie 25, 2013 at 9:35 am
Tihna…
Scorpio
februarie 25, 2013 at 7:24 pm
A mea? A ta? 🙂
dordefemeie
februarie 25, 2013 at 10:23 am
sa ramai exact asa cum iti doresti.. si sa-ti fie bine.
Scorpio
februarie 25, 2013 at 7:25 pm
Pai…incerc, ce sa fac? Am de ales? :))))
Tiberiu Orasanu
februarie 25, 2013 at 1:35 pm
Las-o pe Hydea să se odihnească pt că s-a zbuciumat destul 🙂
Carpe Diem nu este o limitare ci o invitaţie la „clipă fericită, stai”.
Carpe Diem! 🙂
Scorpio
februarie 25, 2013 at 7:25 pm
Eu am luat-o ca pe o limitare la momentul de atunci.
psi
februarie 25, 2013 at 6:26 pm
să evadezi unde? 🙂
se simte că eşti ca un râu în matcă… şi mă bucur pentru tine, pentru voi.
Scorpio
februarie 25, 2013 at 7:26 pm
Bey…imi rugineste acul… :))))))
psi
februarie 25, 2013 at 8:48 pm
foarte bineeee… 😛
Carmen Pricop
februarie 25, 2013 at 10:36 pm
Îmi place liniştea de după evadările tale. E preţioasă. 🙂
Scorpio
februarie 26, 2013 at 9:27 am
Linistea asta mi am dorit-o dintotdeauna.
Cita
februarie 25, 2013 at 10:47 pm
Marturisirea ta de azi imi certifica parerea mea despre tine! Stiam ca nu esti pt clipa!
Dar trebuia sa treci prin ce ai trecut! Asta e tot!
Ce trebuie sa stii e ca tu ai o putere enorma de renastere din propriile tale caderi!
Increde-te in steaua ta si nu dispera niciodata! Ce e al tau nu e al nimanui! 🙂
Scorpio
februarie 26, 2013 at 9:27 am
Cita, m-a pus mult la incercare Barbosul in viata asta. Mult prea mult….
Hapi
februarie 25, 2013 at 11:47 pm
Iubi al tau o cunoaste pe Hydea? Nu zice s-o abandonati undeva? 😉
Scorpio
februarie 26, 2013 at 9:25 am
Iubu meu nu o cunoaste absolut deloc…si asta pentru ca Hydea nu a avut de ce sa apara. Si chiar de ar aparea…din plictiseala sa zicem…nu ar avea ce sa faca. Cel putin acum! :))))
anacondele
februarie 26, 2013 at 1:33 am
Îmi placi când eşti mulţumită! Ţine-o tot aşa! 🙂
Scorpio
februarie 26, 2013 at 9:26 am
Serpoaico..sunt linistita.
La Fee
februarie 28, 2013 at 11:28 am
Ce-mi place cum scrii!
Dana Lalici
iunie 15, 2013 at 10:05 am
„Nu sunt făcută pentru clipă, nu îmi ajunge, nu mă mulțumește.” Cat de frumos te-ai descris…si numai cine nu a trecut prin asta nu intelege bucuria si mirarea pe care ti-o aduce gandul ca un nou inceput chiar se poate, chiar, uite, e aici, ti se intampla….