Provocarea- Evadarea

În momentul în care nu m-am mai simțit bine în viața mea monotonă și plictisitoare, am evadat în necunoscut și m-am jucat cu provocările vieții.
Și m-am jucat, încercând totuși să iau fiecare etapă a evadării, în serios.
Câteodată mi-a ieșit, câteodată doar m-am jucat….dar de fiecare dată am simțit că am pierdut sau câștigat.
Și am simțit pe pielea mea, din plin!
Evadările din cotidian nu au rezultate spectaculoase pentru mine, de cele mai multe ori.
Și așa mi-am dat seama că eu nu sunt făcută pentru neprevăzut, ci exact așa cum am spus-o de multe ori, sunt o persoană care preferă obișnuitul.
Spuneam mereu ,,Carpe diem” și mă mințeam eu pe mine cu bună știință.
Nu sunt făcută pentru clipă, nu îmi ajunge, nu mă mulțumește.
Sunt făcută pentru etape în care ,,lași trecutul în urmă și pornești de la zero, fără să mai privești inapoi”.
Dar nu mă pot abține…
Privesc în urmă și urmărind firul evadărilor mele…regret multe din alegerile făcute.
Și nu mă recunosc în acele perioade.
Hydea poate nu regretă, dar nu ea predomină în personalitatea mea.
Îmi place să cred că mi-am găsit în sfârșit echilibrul interior și în fiecare zi mă rog doar atât…să fiu sănătoasă.
Privesc în jur și văd doar zâmbet și căldură și asta mă face să fiu eu, cea caldă și calmă…cea reală.
Nu mă mai zburlesc, nu mă mai agit și mă gândesc că ce va fi să vină, va veni oricum.
Nu fac planuri, nu am frici, am doar liniște.
Depinde mult de mine să simt și să rămân așa.
Iar asta va fi atâta timp cât voi simți siguranță și nu voi mai dori să evadez din nou….

Au scris :psi, tibi, anacondele, La Fee, cita, Dictatura Justitiei, incognito, dor, tibidoi, mitzaa, lili3d, Vero, carmen pricop, Evadarea