Provocarea-O aniversare…

…care de obicei bucură pe orice om.
La un anumit nivel al vieții…așteptam cu nerăbdare zilele mele de naștere, de nume, Crăciunul, Paștele…zile însemnate, frumoase, aniversări. Le așteptam cu bucurie de copil care știa că va primi sigur cadouri(indiferent cât de sărăcăcioase sau nesemnificative erau, dar erau ale mele), așteptam până adormeam să vină Moșul…aniversări.
Am crescut mare și bucuria mea am transferat-o asupra fiului meu. Mă bucuram de bucuria lui atunci când îl aniversam.Ziua de naștere, de nume, Crăciunul, Paștele, etc.
Viață m-a dus pe un drum pe care nu l-am dorit și ușor ușor, aniversările mele nu le-am mai dorit. Pentru că eram singură, mă simțeam singură și pe cine doream să îmi fie alături, nu era, plecase în cele patru zări.
Am început să urăsc toate zilele importante din viața mea, toate aniversările și cu timpul, am văzut și în ochii copilului meu tristețea, atunci când de zilele lui cele mai importante, cel mai important om nu era lângă el, nu era alături.
Fără să vrem…aceste zile au devenit pentru noi normale, nu mai simțeam niciunul bucuria pe care o ai când e o zi importantă.
Și chiar dacă ne aveam unul pe celălalt și eu și el ne simțeam singuri.
Mi-aș fi dorit ca de majoratul fiului meu…măcar atunci…fiul meu să se simtă important dintr-un anumit punct de vedere.
A fost în centrul atenției, a fost sărbătorit frumos…dar…dar….a fost doar o aniversare. Și atât!
Nu vreau să fie un post trist, ci unul plin de optimism.
Îmi doresc ca de acum încolo, să aniversăm noi trei, toate zilele care ni se păreau banale.
Pentru prima oară, de Crăciun nu m-am mai simțit singură…ci în familie….
Avem multe aniversări în față…avem multe…
În curând va veni prima…ziua fiului meu. Și va fi în familie, în primul rând cu doi oameni importanți alături de el 🙂

Au scris: psi,  tibi, tibi 2, almanahe, Vero, Vero, Vero 2, dor, Dictatura Justitiei, vavaly, cita, La Fee, Dia na, mitzaabiciclista