Femeia își privi în oglindă chipul palid și străveziu ca de alabastru și se gândi că este obosită și ar trebui să doarmă. Însă până și somnul o plictisea, așa că a aprobat tăcut ieșirea în oraș. Poate că îi va face bine, poate se va enerva sau poate că se va amuza. Asta să fie paguba…
Felul ei teluric o va ajuta întotdeauna și pornea din postura de vânător și nu de vânat.
Peste bluza decoltată, își aruncă cu o mișcare hotărâtă o eșarfă diafană cât să acopere discret decolteul și ieși pe ușă.
Era o întâlnire cam ciudată, una pe nevăzute. Ea știa cum arată el, el habar nu avea…dar felul femeii îl făcuse să insiste de a o cunoaște.
Surpriza a fost mare, fiecare a găsit ceva plăcut în celălalt.
Au vorbit ore în șir și ea îi privea fața prelungă și ochii lui albaștrii, iar el îi răspundea privirii, adancindu-se în ochii ei.
Cu calm, femeia îi para orice încercare a bărbatului de a spune prin alunecare, ceea ce nu își avea rostul încă..Și el a înțeles, așa că s-a oprit politicos, dându-și seama că nu așa trebuia să procedeze.
Au plecat să se plimbe, ținându-se de mână și simțindu-se că doi puștani.El îi dădea rotocoale și râdea, ea era cam serioasă.
Apoi încercuită de atâta veselie și sinceritate a hotărât că e timpul să se oprească.
Femeia și-a dat seama că a fost destul dură cu el, încât a lăsat garda jos. Se jucase destul, era timpul să devină ea.
Și-a apropiat buzele de tâmpla bărbatului și l-a sărutat ușor. Gestul l-a luat prin surprindere și ea a putut simți tremuratul lui.
Acesta i-a luat palma și la rândul sau, i-a sărutat-o.
Ochii albaștri de copil ai bărbatului, chipul luminat al femeii și două mâini strâns unite, anunțau poate, un posibil început……
Cititi ,,Duzina” si la psi, dordefemeie, ch3815h, poezele, anacondele, almanahe, labulivar, jora, tiberiu,
almanahe
iulie 21, 2012 at 8:18 am
Ăsta e modul prin care doar vântul mai devine măsurătorul vremii…:)
Scorpio
iulie 21, 2012 at 12:08 pm
Iar eu sunt frunza purtata de vant.
psi
iulie 21, 2012 at 9:14 am
începuturile au în ele întotdeauna ceva dulce amărui, suav şi delicat. 🙂
…şi ochii lui albaştri au tresărit de lumină, lumina aceea a nopţii şi a recunoaşterii.
Scorpio
iulie 21, 2012 at 12:08 pm
:)) no comment.
anacondele
iulie 21, 2012 at 10:08 am
Apăi să le fie începutul într-un ceas bun! Şi să ne mai spui povestea lor, chiar dacă nu e reală! 🙂
Scorpio
iulie 21, 2012 at 12:08 pm
Stai aproape…
dordefemeie
iulie 21, 2012 at 10:22 am
frumos inceput… as vrea sa citesc si continuarea… 🙂
Scorpio
iulie 21, 2012 at 12:09 pm
Pfff, daca mai am inspiratie, va fi si o continuare..
ch3815h
iulie 21, 2012 at 11:54 am
capricioasa, nosa-nosa, aiseucipegu!
Scorpio
iulie 21, 2012 at 12:07 pm
Iecsact! :))
tineriu
iulie 21, 2012 at 12:08 pm
Carpe diem! 🙂
Scorpio
iulie 21, 2012 at 12:09 pm
Pai…sa fie! :))
free spirit
iulie 21, 2012 at 2:40 pm
Am trait ceva asemanator…si am si ochii albastri.sunt indragostit de postarile tale.maraviliosssaaa….respect definitiv si irevocabil…
Scorpio
iulie 22, 2012 at 7:59 pm
ma bucur ca iti plac. postarile :))
dictaturajustitiei
iulie 21, 2012 at 6:55 pm
Mi se pare mie sau îți plac ochii albaștrii ?
Scorpio
iulie 22, 2012 at 8:00 pm
pentru cei albastrii am o slabiciune.
dictaturajustitiei
iulie 23, 2012 at 10:46 am
La fel și eu.
De zăpăcită, mi-a luat politica mințile, nu-ți dădusem like.
Carmen Pricop
iulie 21, 2012 at 8:41 pm
precizie de fotografie pe sentiment! 🙂
Scorpio
iulie 22, 2012 at 8:00 pm
poate…ceva de genul.
Hapi
iulie 21, 2012 at 9:10 pm
Ai tu ceva cu oglinzile……
Sper intr-o continuare pozitiva
Scorpio
iulie 22, 2012 at 8:01 pm
sunt mistice. intotdeauna iti vor arata ceea ce vrei sau nu.
virusverbalis
iulie 22, 2012 at 8:05 am
Si dupa aia?Ma facusi curios..!PS/Uite, ca nu-ti strica ploaia drumetia! :))
Scorpio
iulie 22, 2012 at 8:02 pm
nu, nu a plouat…ba chiar am scos limba de cald. :))
Lolita
iulie 22, 2012 at 5:10 pm
Un inceput frumos ce merita o continuare… 🙂
Scorpio
iulie 22, 2012 at 8:02 pm
sa vina inspiratia….