Povestea face parte din categoria Jegarel.
Dimineata s-au despartit de termite,luandu-si ramas bun de la regina Mina,Bubu si celelalte si urmand drumul aratat de regina.Dupa spusele ei,padurea se cam termina si urma drumul ce parea ca duce spre casa.Termitele i-au condus cu mare alai afara din cuibul lor si le-au urat noroc.
Jegarel deja fremata de nerabdare,dar si Sir chiar daca nu o arata,era in tandem cu el.Simtea ca marea intindere verde se va sfarsi odata si vor gasi drumul spre casa.
In aer parea deodata ca a patruns mirosul nerabdarii se simteau toti trei ca intr-o alta dimensiune,parca pluteau din cauza agitatiei si a sentimentului ca se simteau aproape.Aproape de casa,de Stapana..De tot ce le era dor.
Mergeau incontinuu,fara sa se mai uite in urma,simtind ca acesta este in sfarsit drumul corect.Nu mai simteau nici oboseala,nici ca este cald..se indemnau unul pe celalalt sa nu se opreasca din mers.
Mergeau de ceva timp,cand Ghioaga s-a oprit.Ridicandu-si capul in sus a adulmecat aerul si apoi l-a privit pe Sir.Amandoi priveau in zare….iar in zare se zareau binecunoscutele arcade daramate de la marginea satului,locul unde Sir il salvase pe Ghioaga de dulau.
Sir se intoarse spre Jegarel si cu un glas tremurat ii spuse:
-Jegarel..se pare ca in sfarsit am ajuns acasa!
Jegarel se opri brusc si apoi prividu-i si dandu-si seama ca nu glumesc,trase un chiot..
-Iuhuuuu..sunt acasa..iuhuuuuu!
Ghioaga zambi pe sub mustati vazandu-l pe Jegarel cum se lasa prada bucuriei facand prapad in jurul lui.De fericire Jegarel incepu sa se invarta bezmetic incat puteai face o asemanare intre el si un titirez..se rotea in toate directiile,facea spirale cu coada si tumbe prin praful de pe drum.
Sir incepu si el sa rada:
-Gata Jegarel,ajunge..zici ca te-ai desfacut din suruburi si incheieturi,plus ca te-ai umplut de praf..tu vrei sa nu te mai primeasca Stapana in curte cand te-o vedea?
Vorbele astea il potolira brusc pe Jegarel si simti ca un gust acru ii veni in gura..
-Stapana ma iubeste..sunt sigur ca ma iubeste,raspunse Jegarel.
Cu cat se apropiau mai mult de sat,cu atat ii apucau pe toti trei nelinistea.
Daca nu mai gaseau ce lasasera acasa?Daca nimeni nu ii cautasera si ii uitasera? Daca nu ii mai primeau?
Intrara usor pe ulita satului si primul care se opri din mers in fata unei case,fu Ghioaga.In fata lui se afla casa lui Ghita Pantazi,omul care il ingrijise atunci cand era ranit.Il zari printre ulucile gardului mosmondind ceva prin curte.
Ghioaga se intoarse spre Sir incercand sa spuna ceva,insa Sir il opri:
-Nu trebuie sa spui nimic acum..ne intalnim maine,poimaine cand om avea timp..insa acum du-te!
Jegarel ii zambi incurajator si veni langa Ghioaga,lipindu-si capul de pieptul lui..
-Pustiule..ne vedem maine,ii spuse Ghioaga si sari pe gard.De pe gard sari in curte si se indrepta spre Ghita.Acesta era cu spatele spre Ghioaga si tocmai se intoarse..inlemni.Lasa jos din maini uneltele care le avea si se apleca spre Ghioaga:
-Ghioaga,smechere..pe unde umblasi atata vreme?Vad ca inca mai traiesti..hai sa iti pun ceva de mancare,si il mangaie usor pe cap.De data aceasta,Ghioaga nu se mai dadu inapoi ci lasa sa fie mangaiat si apoi linse mana lui Ghita.
Sir privise toata scena prin gard si apoi ii facu semn lui Jegarel sa il urmeze..Ajunsera la casa Stapanei.Sub umbrar..la masa din curte,statea Stapana.Aceeasi Stapana,cu ochelarii pe nas si fata blanda citea o carte.Deodata auzi un miorlait..apoi inca unul…
Lasa cartea jos si incerca sa vada de unde vine sunetul..apoi ii zari.Pe gard se aflau cei doi motani ai ei,Sir si Jegarel..sufletele care ii alinau batranetea.Se repezi spre ei si incerca sa ii cuprinda in brate.Sir sari de pe gard si cu respect veni la picioarele Stapanei incurcandu-se printre ele.Jegarel in schimb nu scapa si Stapana il lua in brate,mangaindu-l si alintandu-l.
-Baietii mei,iubitii mei… Unde ati disparut? Am crezut ca ati fugit suparati ca v-am culcat in sopron…Motanii mei dragi,va ia mama inapoi in casa..mi-a fost dor de voi si apoi tu Sir trebuie sa te ocupi de cuibul de soricei din bucatarie,rosti Stapana dintr-o rasuflare.
Jegarel miorlai bosumflat.
-Si tu Jegarel si tu o sa il ajuti,te-ai facut baiat mare!
Sir ofta in sfarsit usurat.Se aflau acasa.Se aflau din nou acasa,puteau din nou sa lancezeasca in scranciob,sa prinda vrabii,sa se joace cu puful de papadie.Ba acum puteau sa faca si mai multe nebunii..il aveau si pe Ghioaga.
Aventura era departe de a se fi sfarsit..putea continua si de acasa….
Altfel de ,,Duzini” la Redsky,Cita,almanahe,Vero,blogvista,Rokssana,Psi,Tiberiu,virusache , La Grig,
Tiberiu Orasanu
decembrie 10, 2011 at 11:29 am
Păi atunci, să continue aventura, că este din ce în ce mai frumoasă! 🙂
scorpio72
decembrie 11, 2011 at 8:01 am
Pai..sa continue.
psi
decembrie 10, 2011 at 11:34 am
se adună acasă, că doar vin zăpezile şi moş crăciun, nu?
tare frumoasă va fi povestea ta când vei termina să o depeni. mi-aş dori tare mult să o dăruiesc nepoţelului meu cândva.
scorpio72
decembrie 11, 2011 at 8:01 am
Psi,povestile sunt facute pentru a fi citite 🙂 .
rokssana
decembrie 10, 2011 at 12:15 pm
mai,mai,mai….e bine ca-s iar in siguranta, dar sper sa-si continue aventurile 🙂
scorpio72
decembrie 11, 2011 at 8:02 am
Rokssa si eu sper.
almanahe
decembrie 10, 2011 at 2:07 pm
ce bine o să le stea în coşuleţ împletit din nuiele! mai bine decât prăfuiţi şi obosiţi…Jora mea zice asta mereu, miaunându-şi plăcerea, însă o suspectez că minte…cui nu-i place să fie liber! numai când te gândeşti la câte aventuri…la cât mai multe aventuri, Sir, Jegărel şi ţie, Ghioagă! 🙂
scorpio72
decembrie 11, 2011 at 8:02 am
Almanahe..cam au aventura in sange ,cei trei..
cita
decembrie 10, 2011 at 5:26 pm
Bravo, scorpiuto! Asteptam alte aventuri!
scorpio72
decembrie 11, 2011 at 8:03 am
Cita,poate vor mai fi.