Duzina de cuvinte-Termitele

Din categoria Jegarel

A doua zi au pornit-o la drum,veseli si optimisti.Poate ca aveau sa gaseasca satul mai repede decat credeau,cel putin asa gandea Jegarel.
Poienita in care intrasera era de fapt ditai padurea si parea ca nu se mai termina.Iarba era deja enervanta,crescuta asa mare si inalta,copacii nu mai pareau prietenosi ci ii cam biciuia peste fata cu ramurile joase,radacinile crescute ii cam impiedica si existau o gramada de chestii care bazaiau si ciupeau ingrozitor.
-Ce e Jegarele,deja nu iti mai place..il intreba Sir,vazandu-l cum se biciuia cu coada.
-Sir,dar cand iesim odata din padure,ca mergem de ceva vreme si nu mai ajungem la sosea,raspunse Jegarel.
-Rabdare,pustiule,rabdare ii raspunse Ghioaga in timp ce se pleznea cu laba peste ochi,ale naibii ciudatenii,iti intra in ochi si mai bine nu.
Mergeau de ceva vreme si piedusera notiunea timpului.Soarele razbea prea putin printre ramurile dese,in asa fel incat nu isi mai dadeau seama de cat timp se tot plimbau prin padure.
-Ce ar fi sa ne fi ratacit si in padure,se mira Ghioaga.
-Ar fi chiar culmea,nu suntem noi destul de rataciti?
La un moment dat,jegarel se opri din mers si ramase atent si nemiscat.Sir si Ghioaga se apropiara si privira si ei.
In fata ochilor,in siruri ordonate intr-un dute-vino..o gramada de insecte ciudate,circulau ghidate de una,care le indruma cu un betisor..stanga,dreapta..dupa care le facea semn sa se opreasca si semnaliza pentru alte siruri ce porneau in sus si in jos..Cand ii zari,ciudatenia facu ochii mari si incepu sa dea din maini agitata,in asa fel incat celelalte care carau seminte de fructe sau frunze,stricara sirurile ordonate.
-Stoooop! Stop! cine sunteti voi de imi stricati bunul mers al transportului? intreba creatura micuta.
-Aaa..noi suntem Sir,el e Ghioaga si el este Jegarel.Ne-am ratacit si incercam sa gasim drumul spre sat.Dar tu cine esti,cine sunteti voi de fapt?
-Noi suntem termite si acum suntem in plin proces de transportare a proviziilor spre lacasul nostru.Ne grabim,pentru ca seara se apropie si trebuie sa terminam,altfel Regina noastra se va supara.Eu sunt supraveghetorul lor si ma numesc Bubu,raspunse mandru cel care vorbea cu ei.
,,Termite? Aici? Bubu?” Pe Ghioaga il incerca un hohot de ras dar se abtinu.
-Vreti sa va ajutam? Poate asa terminati mai repede si ne ghidati si pe noi apoi pe drumul corect,intreba plin de respect Sir.
Bubu se uita cu indoiala la aratarile din fata lui,dar isi dadu seama ca erau niste ajutoare incontestabile si raspunse afirmartiv.
Sir si Ghioaga luara niste frunze mai mari,pe care pusera cat mai multe seminte si se apucara sa care in directia aratata de Bubu.Numai ca ajunsi unde trebuiau,facura ochii mari.
-Oau! Sa-mi trag una peste ochi,exclama Ghioaga uimit,scapandu-i frunza din gura si imprastiind semintele,ca intr-o ecranizare de comedie.
In fata lui se inalta un imens cuib de pamant intarit.Era urias peste masura si avea o gramada de intrari.
-Ce e fratilor asta?Asa ceva nu am vazut in viata mea,se mira Ghioaga.
-Este lacasul nostru si locul unde stam imtreuna cu Regina,raspunse Bubu.
Ghioaga clatina din cap..,,ce prostie,dita-i baragladina pentru niste insecte atat de micute”..si se intoarse inapoi la munca.
Intr-un tarziu,au terminat si istoviti de oboseala,au revenit cu totii la imensul culcus.
Insectele aliniate in sir indian,au intrat cuminti in cuib.Bubu i-a poftit si pe cei trei sa intre printr-o gaura separata.Au patruns intr-o incapere mare,in care pe de o parte si de alta a ei,zaceau aliniate,in rafturi din iarba impletita,amestecata cu pamant,o gramada de recipiente.
-Ne aflam in depozitul de alimente,le zise mandru Bubu.Aici se afla toate proviziile noastre,pentru zilele cand nu exista hrana afara.Stiu ca va e foame,asa ca la alegere avem,bureti,musculite,aripi de fluture murate,picioare de lacusta uscate,seminte ce flori si de plante si o gama variata de frunze.
,,E clar..ne culcam nemancati” gandi Ghioaga simtindu-si matele cum ii chioraie de foame.
-Aaaa..nuuu..multumim,esti amabil..nu ne e foame..poate doar niste apa,raspunse Ghoaga zambind stramb.
-Da,da..niste apa ar fi tocmai buna zise si Sir.
Bubu se indrepta spre locul unde tinea apa si le aduse in niste capacele mici din ghinda,in care deabia incapea varful botului.Dar din politete,pisoii nu zisera nimic.
-Regina noastra vrea sa va multumeasca pentru ajutor si va pofteste la ea, gesticula Bubu facandu-le semn sa il urmeze.
O luara pe culoarele intortocheate,unul dupa altul si ajunsera intr-o incapere din care razbatea o lumina difuza.Lumina proiecta pe peretele incaperii o imagine cel putin ciudata.O namila,statea pe un tron si batea usor din degete pe spatarul tronului.Jegarel simti picaruri reci de traspiratie pe frunte.
,,O sa ne manance,gandi si inghiti in sec”.
Insa ,,namila” se ridica de pe tron si cand se aporopie de ei,observara ca in locul ei aparu o faptura mica si zambitoare,care le intinse mana:
-Bine ati venit in regatul meu si va multumesc pentru ajutorul vostru.Eu sunt Mina,poftiti de luati loc.
Vazandu-l pe Jegarel incremenit,regina zambi si ii spuse”
-Stii..doar lumina este de vina,ma face mult mai mare..este?
Cei trei prieteni se chinuira sa isi faca loc in jurul tronului si in semn de respect,Sir rosti:
-Regina Mina,multumim pentru ospitalitate.Ajutorul a fost un nimic pentru noi,tot ce ne dorim acum este sa aflam drumul spre sat..dorul pentru Stapana ne face sa nu mai pierdem timpul si sa incercam sa ajungem acolo cat mai repede.De aceea avem rugamintea ca maine sa ne indrumi pe drumul cel bun.
-Asa am sa fac,insa acum ca sa ne cunoastem,ce ar fi sa imi povestiti cum ati ajuns voi pe aici?Ce zici..imi povestesti tu? il intreba pe Jegarel.
Si Jegarel..incepu sa povesteasca ,,cum intr-o seara,dupa ce Stapana suparata,i-a trimis in sopron,hotii au venit si eu si cu Sir au vrut sa ii alunge si cum hotii i-a bagat intr-un sac..si…”……

Au mai scris altfel de ,,Duzini” si
Psi,Virusverbalis,Redsky,Cita,Tiberiu,Rokssana,Carmen Sima,almanahe,blogvista,valentina,Dictatura justitiei,