Duzina de cuvinte-Dorinte

Continuare din   Orasul Prafuit.

-Merg cu voi!
-Cum adica,mergi cu noi..ca nu inteleg,intreba Sir pe Ghioaga.
-Asa bine,m-am hotarat,ma intorc cu voi inapoi in sat.Aici,indiferent cat de bine imi este ca sef,nu ma pot misca in libertate,stau in orasul asta care nu spune nimic…Cel putin o perioada,motanii se pot descurca si fara mine.
Jegarel zambi cu gura pana la urechi cand auzi asta.Dintr-o data totul i se paru frumos si se gandi ca avandu-i pe cei doi alaturi,totul va fi mai usor.
Sir dadu usor din cap,stiind ca oricum Ghioaga nu va zabovi prea mult timp intr-un loc..dorul de aventura il facea sa dispara brusc.Probabil ii era sortit sa o caute pentru totdeauna pe Madam.
A doua zi Ghioaga lamuri motanii cu ce aveau de facut si dadu plecarea..
Au pornit-o din nou la drum,cei trei prieteni…iar ziua se anunta frumoasa.Jegarel privea fericit si incantat freamatul din jurul lui.Natura se trezise la viata si isi urma cursul..
Fluturi cu aripi in curcubeu zburau pe deausupra poienitei.Intr-un copac,o pasare micuta isi curata o aripa.Un pic mai departe..un cuc se simtea solitar si isi striga perechea..
Iarba prin care paseau era moale si pe alocuri se zareau boabe rotunde si proaspete de argint.Era roua ce se asternuse ca o patura peste verdele proaspat.
Sir si Ghioaga nu ziceau nimic ci doar il lasau pe Jegarel sa se bucure de toata frumusetea din jurul lui.
De fapt si-au dat niste ghionturi si s-au abtinut sa nu rada,atunci cand Jegarel a zarit un musuroi de furnici si curios si-a bagat botul in el..
In urmatoarele secunde Jegarel alerga prin poienita,pufnind ,stranutand si incercand sa scape de furnicile suparate,care il ciupeau de bot.
Ba chiar a putut sa isi arate calitatile de vanator si sa prinda niste soricei,cat sa isi potoleasca foamea si sa fie laudat de Sir si Ghioaga.
Era o lume noua,pe care Jegarel o descoperea cu incantare si se bucura de norocul care daduse peste el.Acela de a avea doi prieteni buni si de a invata o gramada de lucruri,cu bune si rele.
In drumul lor,nici nu si-au dat seama cand timpul a trecut si a inceput sa se insereze.
Sir a hotarat ca este timpul sa se opreasca si sa faca un culcus in iarba inalta,atat cat sa fie feriti de frigul noptii.Jegarel,cu burta plina,s-a tolanit intre Sir si Ghioaga,cu burta in sus.Ghioaga s-a intors si el,aratandu-i cerul care sclipea plin de stele..
-Uite,vezi? Toate stelele astea ascund povesti minunate..Acolo este Carul mare..mai incolo Carul mic..le vezi,intreba pe Jegarel.
-Da,da..vad..si acolo,steaua aia care straluceste atat de aprins?
-Acela este Luceafarul,ii spuse Ghioaga si deodata exclama ..Jegarel..priveste,o stea cazatoare! Pune-ti o dorinta,repede..
Jegarel se gandi pret de o secunda si apoi zambi.
-Gata,mi-am pus.Dar tu,tu Ghioaga..ti-ai pus o dorinta?
Urma o liniste apasatoare,apoi cu glas stins si trist,Ghioaga raspunse:
-Da,mi-am pus si eu o dorinta!
Apoi se intoarse intr-o parte si nu mai spuse nimic.
Jegarel ramase sa priveasca cerul,care dansa in povesti stralucitoare..pana il lua somnul……

Mai puteti citi si alt fel de ,,Duzini” la:Psi,sara, redsky,Cita,anaid,Rokssana, dictatura justiţiei, abisuri, cristian, tibi,almanahe, grig