RSS

Provocarea-Asfințit.

14 Noi

Mă plimb cu pași mici prin pădurea de basm,
La asfințit.
Culeg rouă pe tălpile ude,
Ascult freamătul ce încet se dezice,
De viață încrâncenată ca un spasm..

Mă așez la umbra copacului vieții,
E asfințit și începe povestea cu zâne,
Privesc în sus printre ramurile tinereții,
E asfințit și în inima mea.

Îmi trec degetele prin iarba care spune povești,
În pași de cerbi și căprioare,
Și păsări măiastre își cântă ultima iubire,
La asfințit.

Mă întind pe pământul umed,care miroase a speranță
Și îl las să îmi sărute umerii,
Care poartă atâtea poveri.
Ținând ochii închiși, îl las să mi le fure,
La asfințit.

Deschid ochii și privesc cerul,
Și mă pierd în abisurile lui,
Lepădată de poveri caut nemărginirea,
La asfințit.

O aflu și o ascund la sânul meu,
Ajutându-mi inima să bată din nou,
Arunc răul și vechiul.
Și păstrez noul primit,
La asfințit.

Alte ,,Provocari” la Psitibi,citadictatura justiţieiabisuri

Anunțuri
 

Etichete: , ,

22 de răspunsuri la „Provocarea-Asfințit.

  1. silavaracald

    Noiembrie 14, 2011 at 12:27 pm

    ”…Si il las sa imi sarute umerii,
    Care poarta atatea poveri.
    Tinand ochii inchisi, il las sa mi le fure…”
    Ce bine că poți, că poate, poate… 🙂

     
    • scorpio72

      Noiembrie 14, 2011 at 5:38 pm

      Cred ca sunt la capitolul ..INCERC.

       
  2. Tiberiu Orasanu

    Noiembrie 14, 2011 at 1:38 pm

    Un poem splendid! Dulce-acrişor – ca o speranţă resemnată – un oximoron superb.
    Tare mult îmi place finalul :
    „Arunc raul si vechiul.
    Si pastrez noul primit” !!!

     
    • scorpio72

      Noiembrie 14, 2011 at 5:39 pm

      Tiberiu,multumesc frumos.Nu imi trebuie prea mult sa astern cuvintele,insa pentru asta am nevoie de o anumita stare,pe care nu o am mereu…

       
  3. Georgiana

    Noiembrie 14, 2011 at 2:19 pm

    așa să faci mereu!

     
  4. psi

    Noiembrie 14, 2011 at 2:52 pm

    exact cum spune şi tibi, aceeaşi senzaţie de dulce-acrişor o am şi eu citindu-te. să fie melancolia toamnei cea care ne învăluie, ori chiar această temă este de vină? gata, î seara asta musai să inventez ceva mai vesel. 😉

     
    • scorpio72

      Noiembrie 14, 2011 at 5:41 pm

      Psi,nu este melancolia de toamna..urasc toamnele..
      Nici tema nu este de vina,pur si simplu asta s-a infiripat fara sa gandesc prea mult.

       
  5. dictaturajustitiei

    Noiembrie 14, 2011 at 4:50 pm

    Tu ești poetă. Îmi place !

     
    • scorpio72

      Noiembrie 14, 2011 at 5:42 pm

      Dictatura..eu sunt ele..Jekylla si Hydea…poate de aceea reusesc sa am asemenea ,,trairi”.

       
  6. cita

    Noiembrie 14, 2011 at 5:21 pm

    wau! De la pisiceli la poem … e ceva!
    Foarte frumos. E aici cealalta scorpio cumva?
    O saptamana frumoasa!

     
    • scorpio72

      Noiembrie 14, 2011 at 5:43 pm

      Cita,depinde care crezi tu ca este.
      Cred ca aici am fost doar EU.

       
      • cita

        Noiembrie 14, 2011 at 9:02 pm

        🙂 ma refeream la acel alter ego sensibil care se lasa uneori ranit, alte ori supus…
        Da. TU!

         
      • cita

        Noiembrie 14, 2011 at 9:05 pm

        Pai ma refeream la una din cele doua care vietuiesc in tine; cred ca aici am cunoscut-o pe cea sensibila 🙂

         
  7. Ana lu' Manole

    Noiembrie 14, 2011 at 6:33 pm

    Foarte, foarte frumos! Felicitari, Scorpiuto!!

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: