Duzina de cuvinte-Planul deltaplanul

Urmare din Orasul Prafuit .

A doua zi se anunta frumoasa.Jegarel era mai optimist cand aparu in camera,insa nu putu sa nu observe ca Sir si Ghioaga susoteau,iar ceilalti motani ii priveau cu ochii mariti de uimire.
Ghioaga hohotea cand si cand,cu botul varat intr-o hartie intinsa pe jos,pe care tocmai o scosese dintr-un sertar…Il zari pe Jegarel si ii facu cu ochiul:
-Ce zici pustiule,iti plac provocarile?
Jegarel se uita la Sir,insa acesta il privea serios(cu toate ca se abtinea sa nu rada),asa ca ridica din umeri.
-Sir m-a invatat intotdeauna sa nu fug de ceea ce nu stiu si sa invat mereu cate ceva nou..
-Bun! Atunci,pentru ca ne plictisim..iti voi arata orasul vazut de sus,ii raspunse Ghioaga.
-Cum sa vedem orasul de sus,se mira Jegarel?
-Vom zbura..vom face un circuit al orasului,ii raspunse Sir.Tot timpul ti-ai dorit sa zbori si tu ca vrabiile dupa care alergai prin curte,acum vei putea.
-Dar cum vom zbura? Noi nu avem aripi,uite,nu putem..si Jegarel incepu sa topaie dand din labe,in incercarea de a ramane in aer macar un pic.
Pe Ghioaga il apuca un acces de tuse de la atata ras,de parca avea un dop malign in gat .Sufocandu-se ,ii facu semn sa se opreasca.
-Tocmai ii aratam lui Sir ce am construit eu,insa tie vreau sa iti arat masinaria,ca sa te convingi.
Si facand semn celor doi motani,acestia iesira din incapere.La scurt timp se auzi o zdranganeala si pe usa isi facura aparitia motanii cu o masinarie ce scartaia din toate incheieturile.
La prima vedere parea o ciudatenie.De fapt chiar era o ciudatenie.
Dintr-o bicicleta mica si veche,Ghioaga construise fuselajul,la care atasase nu se stie cum,in stanga si in dreapta,pe post de aripi,doua placaje mari.Atarnat de un carlig,in mijloc trona un cos in loc de nacela.Da,arata ciudat.
-Cu asta zburam noi,intreba Jegarel cam indoit? Vad ca trebuie sa pedaleze cineva..
-Da,eu.Oi fi eu chior,dar picioarele le am sanatoase,raspunse Ghioaga.Deci..sunteti pregatiti pentru aventura?
-Pregatiti ,capitane! Hai Jegarel..ce o fi o fi,e sansa ta si a mea sa zburam,raspunse Sir.
Motanii deschisera trapa pe unde Sir si Jegarel au fost adusi in oras si impinsera cu forta magaoaia pana la marginea ferestrei.
Jegarel si cu Sir isi ocupara locul in cos,iar Ghioaga se aseza la pedalat.
-Sunteti gata,striga Ghioaga?
-Suntem gata capitane,da-i bataie.
-Baieti,impingeti cu forta ,ordona Ghioaga motanilor si acestia isi facura avant si se opintira in deltaplan.Acesta incepu sa se miste incet,apoi lua viteza si zbura pe fereastra.
La inceput masinaria facu o miscare de a plana in jos insa Ghioaga pedala deja de zor,asa ca aparatul se redresa si incepu sa urce lin.
Jegarel era ingrozit.Simtea ca nu mai poate respira de frica,dar calmul lui Sir il linisti si privi in jos.Era fascinat.Aparatul plana usor si orasul devenea din ce in ce mai mic,iar ei zburau in jurul lui.Casele pareau de jucarie si strazile se vedeau ca niste dungi inguste.Asa ceva nu mai traise niciodata si savura din plin totul.
Se invarteau de ceva timp in cercuri,cand deodata Ghioaga racni puternic:
-Pe toti sfintii si ranitii si ochiul meu lipsa,mi s-a pus un carcel…Ah a dracului nesansa,ce ma doare..nu mai pot pedala cum trebuie..
-Ghioaga,striga Sir,trebuie sa faci ceva si repede,altfel ne prabusim.
Jegarel incremenise de spaima si se facu ghem in cos.,,O sa mor,se gandi.”
-Nu mai pot pedala,trebuie sa facem ceva,urla Ghioaga.
Urletul lui Ghioaga il trezi la realitate pe Jegarel.Se ridica brusc din cos si intr-o fractiune de secunda,fara sa se mai gandeasca la ce poate pati,sari in spatele lui Ghioaga.De acolo se strecura prin fata lui si intr-o alunecare neprogramata ajunse la pedale.
Magaoaia incepuse sa se roteasca brusc ca intr-un vartej si sentinta parea crunta.
-Aoleu,ne prabusim..tipa Jegarel.
-Jegarel,pedaleaza cu forta,racni Sir.Incearca sa aduci inapoi aparatul pana indreptul ferestrei.
Pot,pot..stiu ca pot,trebuie sa pot, gandi Jegarel si frica paru ca ii da puteri.Incepu sa pedaleze din ce in ce mai repede si simtindu-l pe Ghioaga in spatele lui,frica disparu complet.
Aparatul incepu sa se redreseze si o lua directia de unde plecara.
Numai ca din cauza ca Jegarel pedala ca un nebun,luara prea multa viteza si in momentul cand trebuia sa intre pe fereastra se izbi de trapa.
Forta de impact fu atat de puternica,incat cei trei zburara practic prin trapa,intr-o avalansa de trupuri si se rostogolira care incotro,imprastiati prin incapere.
Se lasa o liniste adanca.Apoi dintr-o data ,un hohot gajait de ras inunda incaperea.Pe rand alte doua hohote diferite ii tinura isonul.
-Bai ce-mi placu! Ce aventura, hohoti Ghioaga. Unde sunteti,ca nu va vad..
Sir zacea rasturnat pe dupa o canapea,intr-o pozitie nefireasca,cu capul in jos si cu labele din spate in sus.
-Ghioaga,eu sunt pe canapea,fac plaja,hohoti Sir.Tu?
-Aici,sus!
Sir ridica capul si il vazu pe Ghioaga atarnand de lustra.Il apuca si mai tare rasul.
-Jegarel..unde esti,intreba Ghioaga.
De dupa noptiera din incapere,se iti si capul lui Jegarel.Apoi,incet aparu cu totul.Deasupra ochiului avea o leziune mica,din care curgea un firicel de sange.
Ghioaga se opri din ras,il privi grav si apoi ii spuse:
-Stii..aici numai unul are voie sa fie chior si ala sunt eu!Dar trebuie sa recunosc ca asta este semnul ca ai devenit ,,barbat” si nu mai esti un pusti!
Se uitara unul la altul si ii apucara din nou rasul..
-Asta da aventura,spuse Jegarel.
Ghioaga se indrepta spre Jegarel si stergandu-i cu laba sangele de deasupra sprancenei,ca intr-o mangaiere aproape parinteasca,il privi adanc in ochi:
-Jegarel,iti multumesc!
Jegarel se fastaci, insa ridicand capul concluziona:
-La fel cred ca ai fi facut si tu Ghioaga si tu Sir.Prietenii se cunosc la nevoie.

Alt fel de ,,Duzini”..la:
Psi,abisuri,Redsky,Virusverbalis,Carmen Sima,lagrig,rokssana,anaid, cristiangheorghe,Dagatha,dictatura justiţiei,cita.