RSS

Cataratorul din mine

22 Noi

Cand mai am timp,mai pic si eu pe ganduri si mai cuget.
Nu prea imi iese de fiecare data pentru ca v-am zis,din cand in cand trebuie sa-mi pocnesc neuronul ca sa se activeze..
Scriam pe vremuri de demult ca fac parte dintre cataratorii care nu se lasa infranti si se chinuie sa urce in varful muntelui ca sa priveasca orizonturile,chiar daca pe drum mai aluneca,se impiedica si o iau la vale.
De ceva timp,cataratorul din mine a gasit in urcusul lui o poienita ,unde si-a propus sa poposeasca.Si-a ridicat cortul si sta.Si sta!Si sta!
Si sta a prost,pentru ca nu ii mai vine sa plece mai departe.A devenit pentru moment nepasator,nu ii mai pasa nici macar de vreme.Nu mai vrea sa urce,sa coboare nici atat!Pentru ca acolo momentan e liniste si sta sa-si traga sufletul.
Priveste inapoi la drumul pe care a venit si se gandeste ca ar putea sa se intoarca..Privelistea de sus in jos pare fascinanta,cataratorul se simte mare,iar ce vede jos e mic. Se simte puternic!
Privind de sus se gandeste ca e frumos,larg,poate cuprinde atat cat ii permite orizontul…
Dar cataratorul din mine isi muta privirea in sus..nu vede atat de multe,niste stanci uriase de jur imprejur ..si padurea.Si soarele departe,undeva acolo sus..Si curiozitatea il macina.Ce o fi mai departe de stanci?Stie ca drumul nu e usor si va trebui sa se opreasca mereu sa isi traga rasuflarea pentru a porni mai departe,dar este curios sa vada mai departe de stanci care este drumul de strabatut si mai stie ca acolo unde exista crucea din varful muntelui se poate in sfarsit opri si striga,intr-un ecou care se va sparge de nori ,,am reusit in sfarsit!”.
Dar deocamdata cataratorul din mine mai zaboveste in poiana.Are timp sa isi traga rasuflarea inainte de a porni mai departe.

Anunțuri
 
 

15 răspunsuri la „Cataratorul din mine

  1. fosile

    Noiembrie 22, 2010 at 10:45 am

    E voie?
    Pune-l un pic pe „cataratorul din tine” la drumetie.Arata-i amanuntele imprejurului (poiana,pomi,flori,cer,nori,raze,ochiuri de apa si cite alte) si bucurati-va impreuna de ele.
    Mult bine,
    Alexandru.

     
    • scorpio72

      Noiembrie 22, 2010 at 10:52 am

      bine ai venit fosile!
      Asta si fac aici in ,,poiana”,ma bucur de ce e frumos,inainte de a pleca mai departe!

       
  2. Joaninha

    Noiembrie 22, 2010 at 11:43 am

    E foarte bine sa te asiguri ca esti bine pregatit sa pleci mai departe. Toate la timpul lor.

     
    • scorpio72

      Noiembrie 22, 2010 at 11:54 am

      cred ca sunt pe drumul cel bun. cred!

       
  3. daniel rus

    Noiembrie 22, 2010 at 1:47 pm

    stii cum se zice: nu poti ajunge departe daca nu te opresti putin.

     
  4. redsky2010

    Noiembrie 22, 2010 at 3:18 pm

    cand ai sa consideri ca ai epuizat poiana ai sa pleci mai departe…si doar ca sa schimbi peisajul fara a vrea neaparat sa cuceresti alte culmi.

     
    • scorpio72

      Noiembrie 22, 2010 at 7:31 pm

      peisajul l-am schimbat deja,nu prea imi place cel actual dar altul nu am..
      deocamdata stau cuminte in poienita.

       
  5. Marian S

    Noiembrie 23, 2010 at 10:06 am

    Cand un catarator se opreste intr-o poiana ca sa-si traga sufletul nu e nimic rau de comentat. Ceea ce nu inteleg eu la unii dintre ei: de ce, atunci cand se odihnesc, isi aprind cite o tigara ? Ce fel de „sportivi„ sunt acesti oameni ?
    A se remarca, daca era cazul sa mai precizez, ca vorbesc atit la propriu cit si la figurat.

     
    • scorpio72

      Noiembrie 23, 2010 at 10:14 am

      Marian,inainte asa faceam si eu..cum ajungeam intr-un popas,hop tigara..
      apoi mi-am dat seama ca este pacat de tot aerul ala cu adevarat curat si apoi de faptul ca gafaiala mea cand urcam nu mai parea gafaiala ci horcaiala..asa ca pe munte-fara tigari!
      iar la figurat,…bre..nu,nu m-am oprit in poiana pentru tigara ci pentru,, cultivare” si odihnire.

       
      • Marian S

        Noiembrie 23, 2010 at 10:48 am

        La figurat: tot nu ai inteles.
        La propriu: nu exista fumatori ocazionali, adica, vezi Doamne, la bar fumez dar pe munte nu. Exista DA si NU. Ei, vezi chestie, cei cu NU absolut imi sunt mie cei mai simpatici.

         
        • scorpio72

          Noiembrie 23, 2010 at 5:44 pm

          io sunt mai grea de cap mariane,am mai spus.
          iar tu esti mai greu de multumit,mna…

           
    • fosile

      Noiembrie 23, 2010 at 2:09 pm

      Scuze ca intervin!
      Marian S,fiecare se odihneste altfel,nu?Iar ceea ce fac nu este pentru ca sa intelegi tu sau altcineva,ci pentru ca asa se simt bine.
      Altii ar putea fi mirati de modul in care tu procedezi in diferite ocazii,dar e treaba lor.Nici tu nu trebuie sa dai explicatii.

      Mult bine,
      Alexandru.

       
  6. cleo

    Martie 12, 2013 at 3:15 pm

    Viata este ori o aventura cutezatoare ori…nimic. Si se mai zice ca …., chiar daca esti pe drumul cel bun, o sa fii calcat in picioare daca ramai doar acolo….

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: