RSS

Habarnam si boboceii

20 Oct

Pentru ca eram singura si lucram,aveam perioade grele pe timpul verii cand era vacanta si atunci era cosmarul meu,pentru ca nu aveam cu cine sa il las pe Habarnam,pana se deschideau gradinitele din nou.
Asa ca incercam sa accept si facandu-i bagajul il stramutam la bunica-sa(soacra-mea).Nu statea foarte mult acolo,insa ma bucuram ca respira si el un aer curat si nu sta intre betoane toata vara..
Habarnam s-a bucurat de tot ceea ce inseamna ,,la tara” si a aratat asta.
Dupa o perioada de vreo doua saptamani,intr-o duminica m-am dus sa il vad si sa ii aduc in plus cate ceva..Imi era ingrozitor de dor de el si asta era accentuat de faptul ca noi nu traiseram despartiti nici o clipa,il tinusem numai langa mine,indiferent cat de greu mi-a fost.
Habarnam avea cam patru ani atunci si stia ca urmeaza sa apar la poarta casei,auzise el trenul suierand…
In momentul cand am ajuns in dreptul portii,l-am vazut ,era in curte impreuna cu verisorul lui si se jucau cu niste bobocei de rata,abia iesiti proaspeti din oua,bobocei care se clatinau pe picioruse,incercand si ei sa mearga..
Imi era draga rau imaginea si vedeam uimirea si incantarea pe chipul fiului meu.Am intrat in curte si l-am strigat.In momentul cand m-au vazut,atat el cat si verisorul lui s-au repezit spre mine..
Insa nu oricum,ci insfacand repede cate un bobocel in fiecare mana,a inceput sa alerge spre mine:,,mami,mami…uite ce bobocel are mamaica,pui mici mami,uite,uite…”Bineinteles ca in graba lui de a ajunge la mine,alerga tinand boboceii de gat ,iar acestia se balanganeau de mama focului in manutele lui.Bobocei care,in momentul cand Habarnam a ajuns la mine,erau cu limba intr-o parte si nu mai respirau..
Stiti filmele alea in care o scena se deruleaza cu incetinitorul?Asa mi s-a parut atunci..soacra mea s-a indreptat tipand spre fimiu incercand sa il opreasca sa ii ia de gat si sa alerge spre mine,eu am strigat sa stea pe loc ca vin eu la el,iar pe aceasta scena,singurul care se misca foarte repede era fimiu.
Bineinteles ca atunci cand a ajuns la mine,bobocii nu mai respirau,soacra i-a luat din mainile lui si le-a facut respiratie gura la gura incercand sa ii resusciteze,iar fimiu habar nu avea ce se intamplase si ce a facut rau,asa ca a inceput sa planga.
Totul s-a terminat cu o inmormantare..pentru ca,in loc sa ma bucur cu fimiu de bobocei,i-am ingropat ,la cererea lui..ba le-am facut si cruci din doua betisoare legate cu sfoara.
In orice caz,de atunci nu s-a mai atins de nici un fel de pui,ci prefera sa vina sa ii puna bunica in brate vreunul.

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe Octombrie 20, 2010 în Amintirile lui Habarnam și Știetot

 

3 răspunsuri la „Habarnam si boboceii

  1. Manole

    Octombrie 20, 2010 at 2:36 pm

    😦
    Final tristut al povestii tale…
    Invatam greu si cateodata niciodata sa facem rau…In mainile altora si noi, astia mari, suntem niste bieti bobocei…

     
    • scorpio72

      Octombrie 20, 2010 at 5:35 pm

      in asa profunzime chiar nu m-am bagat cu gandul..

       
  2. Joaninha

    Octombrie 22, 2010 at 9:06 pm

    Tot ar fi plans dupa ele. Daca nu acum, atunci cand ajungeau friptura ! :))

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: