Nu pot descrie starea care m-a cuprins,nu pot descrie ce simt sau cum ma simt,pentru ca nu pot.
Incerc sa inteleg si eu de ce ma simt in primul rand frustrata si de ce imi este teama,daca ar fi teama..
Am stiut ca totul s-a dus,ca viata a mers mai departe si eu am sters cu buretele,ca am trecut peste toate greutatile fara ajutorul lui..Ulise
Atunci de ce doare atat de mult cand fiul meu vorbeste cu el?
De ce ma deranjeaza ca dupa atatia ani,a aparut la capatul unui telefon si cere detalii despre viata si viitorul fiului meu,detalii pe care nu are inca dreptul sa le ceara,ci sa incerce mai intai sa le castige?
Cine ii da acest drept???
Fiul meu mi-a spus aseara ceva care m-a pus pe ganduri..,,Mami,eu nu doresc de la el nimic,nu am nevoie..daca vrea sa imi dea ceva bine,daca nu, nu..insa vreau sa il aud la telefon,sa stiu de el,ce mai face,cum o duce..de ce a ajuns si ce l-a dus in pragul asta de ,,nebunie” si de ce face ce face..”
Sa fie mila?Sa fie glasul sangelui?Sa fie…nu stiu ce ar putea fi..
Stiu doar ca mi-am crescut copilul in spiritul tolerantei si nu i-am interzis niciodata contactul cu tatal sau,l-am lasat sa il iubeasca, daca asta simte sau sa il urasca ,daca asta isi doreste..
Insa ma doare cand dupa ani apare la capatul unui telefon si fiul meu vorbeste cu el cu un calm debordant,fara sa ii zica absolut nimic..fara sa il intrebe DE CE…si uitand complet timpurile cand eu eram singura pe care isi varsa furia pentru tatal sau..
Dar sunt mama..si am sa incerc sa imi inteleg copilul,care toata viata si-a dorit un tata.
Sfasiere
04
oct.
Cățărătorii 
mamica_de_sebastian
octombrie 4, 2010 at 9:24 am
Uff…e greu…copii vad altfel lucrurile si maai ales parintii,pina la un moment dat cind devin si ei parinti.Iar tu il vezi ,pe Ulise,cu ochii sufletului.Eu zic ca e bine ca baiatul sa aiba contact cu tatal sau.Poate i-a mai venit si lui mintea la cap si si-a dat seama ca a gresit.Cred ca e virsta de vina:))
scorpio72
octombrie 4, 2010 at 9:50 am
eu nu imi doresc decat ca fiul meu sa nu sufere din nou,pentru ca asa s-a intamplat mereu..
altcersenin
octombrie 4, 2010 at 6:52 pm
fiul tau a spus ca vrea sa-l auda la telefon, sa stie de el… e dreptul lui… si daca o fi iar sa-l dezamageasca, e deja mare si va lua atitudine… din pacate tu nu poti decat sa te uiti dintr-o parte si sa speri ca de data asta se va purta… ca un tata
scorpio72
octombrie 4, 2010 at 6:57 pm
este prea tarziu sa se comporte ca un tata pentru fiul nostru,eu ma rog sa fie tata pentru copii lui de acolo..
cat despre fiul meu,din pacate a trait numai din dezamagiri si minciuni din partea lui,la ce as astepta acum o izbavire?nu cred in asa ceva.
sufletdefemeie
octombrie 10, 2010 at 10:18 pm
Tu trebuie si poti – vad clar – sa-l lasi pe fiul tau sa hotarasca singur. Si sa judece singur. Fii sigura ca va stii sa cearna totul… poate ca va fi dezamagit, dar trebuie sa treaca pe pielea lui prin asta – stiu bine ce spun, si eu am un tata biologic pe care nu l-am cunoscut – si orice s-ar intampla, el ramane oricum fiul tau si tu mama lui. Nimeni si nimic nu poate schimba asta. Dar stiu si inteleg ca doare. Si de ce doare.
Sa va fie bine, si tie si lui. 🙂
scorpio72
octombrie 11, 2010 at 6:59 am
,,Aripile” nu i le-am retezat niciodata si va trebui singur sa invete sa si le deschida..
Sper sa stie sa discearna totul..
Multumesc pentru gandul tau.
Hapi. River_woman
aprilie 21, 2011 at 7:07 pm
Scorpio, copilul STIE cine a fost langa el neconditionat , stie de unde ii vine iubirea, mangaierile in serile in care se teme de monstrii, stie cine-i face sandwichurile dimineata, cine ii-a dat siropel cand tusea si cine il invata rugaciuni, poezii si alfabetul . Locul tau nu il poate lua nimeni (cu atat mai mult un tata prezent simbolic si mai mult rar decat consecvent)……….Asa ca atunci cand suna informeaza-l si despre nevoile voastre si atunci vei vedea daca dorinta lui de a se implica oarecum in educatia baiatului e sincera sau e vorba de o stropseala masculina generala de eventuala apropiere a andropauzei 😀
scorpio72
aprilie 21, 2011 at 7:26 pm
ah…comunicare intre noi nu exista deloc.
insa in ultimul timp,dupa 10 ani de zile..se implica un pic financiar(doar un pic).
iar fiului meu,ii prind bine acei bani,mai ales ca este major si are destule alte prioritati .:))