RSS

23

23 Aug

Si August..pfhuai ce amintiri….
Sunt nascuta in generatia decreteilor si nici acum nu imi dau prea bine seama,daca ai mei m-au dorit cu adevarat sau am fost un accident.
La gradinita am devenit soim al patriei fara sa imi dau seama prea mult cu ce se mananca.Purtam fustita bleumatin, bluzita portocalie,cravata si palariuta bleumarin,toate dintr-un material sintetic grotesc.
In clasa a doua,am fost mandra cand invatatoarea m-a selectat printre ceilalti copii buni la invatatura sa devin pionier..mandria patriei.. Cu ce drag imi purtam cravata rosie…asteptam joia sa ne imbracam in alb si negru si cu cravata rosie.Aveam un inel de cravata(ma milogisem de frate-meu pana mi l-a dat)in trei culori,facut special la strung.Cand m-a facut tovarasa diriginta sef de grupa,am simtit ca mi se umfla inima in mine de patriotism,eram printre elevii buni,deci.
Diminetite le incepeam la scoala,in picioare si cantand cu mandrie,,Trei culori cunosc pe lume”(parca?nu mai stiu!)in timp ce de deasupra catedrei,ne privea semet primul fiu al tarii.
In vacante insa nu aveam copilaria aia implinita,pentru ca trebuia sa mergem…pe stadion.
Da,venea 23 August(cu A mare,ca era important),ziua nationala a Romaniei si noi pionierii si soimii si ceilalti,trebuia sa prestam.Eeee,uite ca nu mai eram asa mandra in zilele alea,nu se mai umfla inima de patriotism,pentru ca trebuia sa ma trezesc dimineata cand somnul imi era dulce si sa plec la repetitii.
Fetele se ocupau cu steguletele sau figurile de tot felul facute din corpuri umane,iar baietii rezistau eroic cu cartoane colorate,sa intruchipeze chipul Intaiului sau cine stie mai ce.
Cu timpul am urat asta,era cateodata asa de cald si soarele ne batea in teste,dar noi trebuia sa ne invartim ca gainile bete pe gazon,incercand sa intruchipam roti sau harta tarii sau cercuri sau mai stie dracu ce.La noi mai mergea cum mai mergea,ca puteai sa mai chiulesti cate una,nu prea se vedea,dar la baieti,daca lipseau,se vedeau gauri in tabloul imens necompletat.
Si dupa zile intregi,in care veneam ametiti acasa si obositi,venea 23 August.Mama,ce fast,ce frumusete,ce grandoare,pentru fiul cel iubit.Stadionul era plin,lumea privea,in noi pleznea mandria(sau nu,injuram, alergand in cercuri)si dupa ceasuri de chin,reuseam sa terminam maretul spectacol.
Pana anul viitor,cand asteptam un nou 23 August.
La voi cum a fost?

(sursa pozelor este google-23 august)

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe August 23, 2010 în De-ale mele...personale

 

4 răspunsuri la „23

  1. Joaninha

    August 24, 2010 at 5:38 pm

    🙂
    Eu n-am participat niciodata, desi am fost pe stadion sa vad o repetitie. Long story short: am facut pe mine ( eram mica, vreo 3 ani ) si am fost adusa ramburs acasa! :))
    Deci pot sa zic ca am facut ceva pe sarbatoarea lor ?

     
  2. Manole

    August 25, 2010 at 11:58 am

    Decretica si io. Evident participanta la marea grandoare. Vreo doi ani la fustite scuuuurte-scurte de matase, un an la placute.
    Si normal, dupa ametirea sub soarele torid, gandeam acelasi lucru : ca fac ceva pe!

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: