RSS

Doar oameni

20 Aug

Sunt in stres.De fapt cred ca mie imi place asa,cateodata..Trebuie sa invat..da,am de invatat(dupa 20 de ani,din nou) pentru ca am examen in trei saptamani,mi-am facut bagajul provizoriu si am constatat ca am prea multe,deci trebuie sa trimit separat din ,,zdranganele” si..inca mai muncesc.Timp liber,cam zero.
Dar nu despre asta voiam sa scriu,ci despre oameni si asteptari,interactiune si dezamagire…
Aseara am avut o discutie cu o ,,prietena virtuala”,discutie care intr-o clipa mi-a adus aminte de gustul amar pe care mi l-au lasat diferite persoane care au trecut prin viata mea ca prieteni sau doar amici,persoane de la care am avut asteptari si care m-au dezamagit exact atunci cand aveam mai multa nevoie de ele.
Sunt un om sensibil si ma atasez de altii,destul de repede,dupa ce flerul imi da unda verde de ok.Nu imi place sa fiu singura si incerc sa imi fac prieteni, merge de multe ori,de alte multe ori ma insel asupra lor.Am mai povestit asta in Prietenia,nu vreau sa ma repet.
Sunt omul bun de pus pe rana,cum se zice,cu mine nu prea am rabdare,cu altii insa chiar multa,care stie sa asculte si o face bine si care a invatat cu timpul sa dea sfaturi ,doar atunci cand persoana cu care discuta ,o cere.
Si asta pentru ca de multe ori am gresit,implicandu-ma prea mult in problemele celorlalti,din prea mult exces de zel.
Am avut multe prietene si prieteni(asa i-am si considerat),din pacate exact cand aveam mai mare nevoie de ei ori nu aveau timp pentru mine,ori nu mai paream atat de importanta ca atunci cand ma cautau.
Am iertat mereu si am incercat sa raman verticala,sa raman eu,chiar daca ma simteam cateodata doar folosita.
Stiam ca ei sunt atat de ,,saraci” pentru ca nu stiau sa daruiasca,iar eu aveam atat de multe de oferit,fara sa cer la schimb..
La cateva din prietenele mele am renuntat sau au renuntat ele la mine,cand au vazut ca se adeverea ceea ce spuneam ca nu e bine sau cand le spuneam in fata ca ma folosesc,altele mi-au ramas alaturi,tocmai pentru ca sinceritatea a fost punctul forte si ajutorul neconditionat.La fel respectul si felul direct de a spune lucrurilor pe nume,fara a intra cu bocancii in viata celui vizat.
Sentimentele nu le poti cumpara,la fel si bunatatea,sinceritatea si iubirea pentru semeni.Cu asta te nasti.
Cu timpul am observat ca aveam mai multe in comun cu cei pe care abia ii cunosteam,decat cu asa zisii mei prieteni,amici..cum vreti sa le ziceti.
Am avut placerea sa cunosc cateva persoane,direct sau indirect,cu care m-am simtit bine de la prima discutie,persoane care mi-au dat senzatia ca ne stim de o viata si cu care am discutat deschis…si persoane care numai cand au deschis gura,mi-au transmis o energie negativa si de care m-am indepartat in graba.
Sa zicem ca am ceva al meu,care nu m-a inselat de prea multe ori,iar atunci cand m-am inselat,nu mi-a parut rau pentru mine, ci pentru celalalt.
Oare de ce atunci cand vrem sa avem pe cineva alaturi,de multe ori exista expresia,,o mana spala pe cealalta”?
Oare trebuie sa cumparam sentimentele?Cat costa un kilogram de bunatate?Dar un kilogram de sinceritate?
Oare trebuie sa ne cumparam prietenii ca sa ii avem?Buna,vrei sa fii prietenul meu?Uite,iti dau n lei,ca sa fii alaturi de mine…umarul pe care sa plang,omul cu care sa rad..
Si atunci ii mai putem numi prieteni?Sau doar oameni…ca toti cei din jurul nostru?

Anunțuri
 
 

Etichete: ,

5 răspunsuri la „Doar oameni

  1. darklorelei

    August 20, 2010 at 9:06 am

    hmm… stiu ce vrei sa spui. 😦

     
  2. Ana

    August 20, 2010 at 1:56 pm

    Cred ca prietenia se daruieste si ca si cu orice alta relatie, trebuie intretinuta in timp.
    Totusi nu stiu cum se face ca sunt cativa oameni pe care pot sa ii vad acum, si pot sa ii vad peste alti 10 ani – e ca si cum ne-am despartit ieri. Ne simtim la fel de bine si de in largul nostrul una langa alta (ca e vorba de fete, pana acum – si pe frate-miu il scot din discutie, ca deh, e din familion 🙂 ) si vorbim toate cate in luna si stele.
    Si da, cunosc si eu sentimentul ala de antipatie instanta fata de cineva – sunt unele persoane fata de care am avut o repulsie ciudata, care nu era justificata de nimic rational.
    Suntem toti oameni 🙂 totusi 🙂 si ideal e sa fim plini de intelegere fata de ceilalti pentru ca nimeni nu e perfect, toti suntem „perfectibili” 🙂

     
  3. Ada

    August 27, 2010 at 11:19 am

    Asa m-am regasit in randurile scrise aici… cred ca e ceva caracteristic noua, scorpiilor. 🙂

     
    • scorpio72

      August 27, 2010 at 5:08 pm

      Ada,stiu..asa e.. dar se mai umple si la noi paharul,ce sa facem?

       
  4. altcersenin

    August 28, 2010 at 8:52 pm

    intocmai! iata de ce evit a numi pe cineva apropiat sufletului meu prieten… atitudinea profitoare a unor oameni si folosirea prea des si oricand a cuvantului prieten, i-a compromis sensul (socot eu )… foarte neplacuta senzatia de a te simti folosit de asa zisii prieteni, cand sunt prezenti numai atunci cand au ei nevoie si sunt total absenti atunci cand ai nevoie de un umar pe care sa plangi sau o mana de ajutor, ori un cuvant bun… am avut si eu parte, din pacate, de asa numiti prieteni, care sau dovedit a fi doar consumatori de bunatatea cuiva… nu degeaba se zice ca prietenul la nevoie se cunoaste…

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: