RSS

Picurici prezenti

28 Iul

Pai sa vedem..Am avut zilele acestea mult timp liber:
-mi-am pus ,,viata”in cartoane sigilate si am trimis-o la plimbare inaintea mea.
-am citit pe bloguri pana mi-a pocnit capul.
-am ajuns la concluzia(si cred ca imi iau capace)ca exista multe ,,suflete triste”.Mai rau este ca multi se complac asa(si eu am facut-o) si nu se zbat mai mult sa scape din stransoarea asta scarboasa numita tristete,deznadejde,negativism.E bine sa iti ,,strigi si urli” pe blog neputinta..te ajuta sa iti pui ordine in ganduri.Iti sar ,,prietenii” in ajutor si te ajuta sa iti revii pe linia de plutire,sa te faca sa ai din nou incredere in tine.Sper.Insa asul il ai doar tu in maneca.
-mi-am dat seama ca la mine notiunea de familie se reflecta ciudat.Se rezuma la fiul meu…mama si frate.Se zice ,,de parinti numai de bine”…Tatal meu m-a dezamagit enorm,ii simt furia si ura de la mii de km departare…ok,nu intram in amanunte..dor prea rau.Din respect,ma opresc.
-am vegetat ca o bejnita,fara sa mai fac nimic si mi-am criogenat creierul pentru mai tarziu,o sa am nevoie de el.
-mi-am curatat gradinile si mi-am mangaiat ,,copii”,cerandu-le iertare ca ii parasesc….o sa vina altcineva sa aiba grija de ei…dar dragostea mea nu are cum sa le-o ofere…
-am petrecut multe ore pe terasa,incarcandu-mi plamanii cu aer sanatos,pentru urmatorii ani.
-am admirat tot peisajul de jur imprejur si am incercat sa imi intiparesc totul pe retina,ca sa nu uit.
-mi-am incarcat toti porii cu lumina si linistea de aici.
-Am privit turnul bisericii si m-am rugat sa fi facut alegerea potrivita.

Anunțuri
 

Etichete: , ,

2 răspunsuri la „Picurici prezenti

  1. irenadaiana

    Iulie 28, 2010 at 12:16 pm

    Capul sus fato! Esti constienta ca lumea nu se sfarseste aici. Stiu ca e dureros , ca e nedrept , ca viata te loveste prea des si prea fara vina , ca ai asteptat si ai visat prea mult, ti se pare poate ca tu ai gresit , de fapt nu tu ci inima ta a gresit…
    ai gresit inima
    ai gresit crezand ca ti-ai aflat fericirea
    n-ai stiut ca tacerea-nsemna , de fapt, despartirea
    N-ai avut instinctul pasarii care simte furtuna
    ai gresit inima, ai gresit totdeauna

    ai gresit inima
    ai gresit avantandu-te spre inaltimi
    N-ai stiut ca era doar un joc cu oglinzi si lumini
    Doar o fata Morgana tesuta de ganduri
    destramata incet de-o aripa de vanturi

    ai gresit
    si acum despartirea te doare ,
    stiu , ajunsesesi sus , poate mult prea aproape de soare
    Si la fel ca Icar , aripile fragile s-au topit
    si-ai cazut inima , ai iubit si-ai gresit

    Biet bufon , ce te minti intre doua batai
    ai crezut ca sunt buni toti acei ce sunt rai
    ai crezut ca si tie triplul salt ti-a iesit
    ai crezut inima , ai crezut si-ai gresit

    ai gresit inc-o data, orice-ai face-i totuna
    dar tu , ai gresit inima, ai gresit totdeauna.

    Dar aduna-te. Plangi intai , plangi cat te tin baierile sufletului , plangi in hohote daca poti , o sa vezi ca te vei elibera , plansul va fi ca o ploaie care spala tot colbul durerilor , apoi linge-ti ranile si apoi ridica fruntea. Nu privi inapoi decat ca sa tragi invataminte si eventual sa-ti amintesti frumusetea. Fara regrete , gandeste-te ca a fost inca un pas spre ceea ce esti. Drumul nu se va sfarsi niciodata. Vei avea popasuri poate , in locuri frumoase sau in parcari mizerabile , in gradini minunate sau in hoteluri de mana a doua , dar nu e de stat , viata merge inainte. Stiu ca ar fi de preferat un scandal monstru cu urlete si zbierete , eventual niste injurii , niste reprosuri acolo , ceva , ti-ar creste putin tensiunea si parca ar fi mai usor. E cumplita tacerea , insingurarea si neputinta dar decat o singuratate in doi mai bine singuratate completa. Noi vom fi alaturi de tine , curaj fato , daca el n-a simtit daruirea ta inseamna ca n-o merita si daca n-o merita , nu merita nici sa suferi atat. Ai sa spui ca e usor sa vorbesti din afara. Nu , nu e usor decat daca ai trecut prin asa ceva si stii despre ce vorbesti. Altfel n-as fi scris asta. Am un pogon de experienta , obisnuiam candva sa spun ca am 101 de ani , acum cred ca am mai crescut cu ceva. Am incetat sa-i mai numar. Dar nu te lasa coplesita. Gandeste sfarsitul ca pe o premisa a inceputului. Nu stii niciodata ce-ti aduce clipa si de multe ori intarziem voit fericirea cramponandu-ne de un trecut care nu ne mai poate oferi nimic altceva decat tristeti. Nu suntem facuti sa traim singuri deci rupe-te de singuratate. Chiar daca familia ta, cum spui tu e mica , fii sigura ca mai ai o familie pe-aici prin milioanele astea de biti , o famile care e alaturi de tine – stiu , nu fizic – dar cu gandul suntem cu tine si ne gandim “de bine”.
    Vei vedea ca viata te va rasplati .

     
    • scorpio72

      Iulie 28, 2010 at 12:34 pm

      Oau,Daiana…respect pentru cele scrise..
      Imi place!
      Raportat la cele scrise,cred ca atunci cand scriu,pare mai dureros decat ceea ce simt acum.Pentru ca acum simt doar liniste si speranta intr-un alt inceput.
      Si nu imi plang nici de mila,nici nu ma dau cu capul de pereti,nici nu vreau sa zbier,urlu…nu as avea la cine,nu as avea de ce..
      Iau tot ce e frumos cu mine,restul las in urma si pe niste pagini de blog.

       

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: