RSS

Amintiri din trecutul prezent

07 Iul

Urmare din Lamurire

Ina locuieste de la ,,satuc” undeva mai sus pe la cota 1500,intr-o casa mica de vacanta.Imi amenajase o camera micuta(nici nu conta),unde aveam sa locuiesc cam o saptamana ,pana intram in paine..
Am facut cunostinta cu sotul ei,medic psiholog(omul asta te citeste dintr-o privire si doua vorbe schimbate cu tine,aveam sa imi dau seama ulterior),am gonganit trei vorbe in germana mea si m-am declarat epuizata.Inainte sa ma duc la culcare,Ina mi-a aratat tortul pe care il facuse in cinstea venirii mele si pentru serbarea zilei fiului meu..Era cel mai frumos tort pe care il vazusem pana atunci…Iar ziua se cam incheia,o zi de 14 februarie,pe care nu am cum sa o uit vreodata.Asteptam ziua de maine,o zi noua,ziua fiului meu si un nou inceput…
M-am trezit speriata,nu am recunoscut camaruta unde dormeam,era intuneric si imi era frig.Am incercat sa imi revin ,dar eram si ma simteam ciudata,straina,debusolata.
Trei zile am zacut..socul,sperietura trasa,noul din jurul meu,necunoscutul,limba ciudata pe care nu o stapaneam decat la nivel de ,,Wie heißt du?, Wie geht es dir? si guten Tag,guten Nacht” si faptul ca locul de munca pentru care venisem se ocupase,m-au facut sa ma gandesc ce dracu caut aici.
Nu puteam manca nimic din ce gatea Ina si slabisem deja 3 kg.Stateam si priveam pe geam orasul care se contura jos la poalele muntelui,priveam nametii de zapada uriasi..nu locuia nimeni acolo,lumea venea doar in wekeend sau in vacante.Totul mi se parea pustiu si imi era frica.
Acum cand privesc in urma,imi vine sa zambesc,insa este doar un zambet amar.
Dupa trei zile,sora ,,lui”(adica cel cu care a venit Ina de la aeroport)a reusit sa imi faca rost de un job.Intr-o saptamana trebuia sa incep munca,asa ca am luat cartile Inei si m-am pus pe tocit germana.
Ina a fost ,,nemiloasa” cu mine in aceata perioada.Nu imi dadea voie sa ies din camera(glumesc,normal),decat ca sa mananc si sa merg la toaleta.Stateam sa invat sa ,,speche Deutsch” cate 7-8 ore pe zi.Da ce,intra a dracu germana in mine?Conjugam verbe si plangeam..Ina nu mai vorbea cu mine decat in germana cand era sotul acasa si doar cateva ore conversam romaneste,cand eram noi doua.Mai tarziu mi-am dat seama cat de bine imi prinsese ,,duritatea” asta.
Trecuse saptamana,eu avansasem cu germana la un nivel de ,,wie bitte?” in loc de ,,ha?”….
Mi-am refacut bagajul si intr-o dimineata,am plecat spre noul loc de munca.Era la vreo 20 km de Ina,intr-un oras mare…urma sa fiu interna 24 din 24 si sa am grija de o batrana…(va urma)

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe Iulie 7, 2010 în Schatzi meu și made in Austria

 

Un răspuns la „Amintiri din trecutul prezent

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: