RSS

Pasi incerti inceti

01 Iul

Urmare din Ulise(4)

,,Fa primul pas cu incredere.Nu trebuie sa vezi intreaga scara.Pur si simplu paseste”.(M. L. King)

 

Mult timp am fost o ,,leguma”,nu intelegeam cu ce am gresit noi,cei doi,carora mereu le zicea ca ii iubeste enorm.
Doi ani de zile dupa divort,m-am cufundat numai in munca.Incercam sa imi revin,nu reuseam.La un moment dat chiar am clacat si numai ochii mari si mirati ai copilului meu,,Ce faci mami?”,intrat intamplator in camera si apoi o palma data la propriu de prietena mea ,,ciprioata”,m-au adus la realitate.S-a jurat plangand,ca daca nu imi revin din starea mea de cacat,renunta la prietenia noastra.
Ea era o fiinta vesela,radea tot timpul,insa energia negativa pe care o emanam si pesimismul meu,o facusera sa se schimbe.Devenise trista,abatuta.Ajunsese ca mine!
Din ziua aceea mi-am revenit,mi-am dat seama ca nu se merita si nimeni nu mai merita lacrimile mele.
Mi-am schimbat stilul vestimentar,am inceput sa am grija de mine,sa ma privesc in oglinda si sa ma vad femeie,sa ma vad frumoasa.Bine,nu mereu ma vedeam frumoasa,dar ce mai conta?
Intre timp am mai primit niste lovituri de la viata,dar eram deja invatata..
Am parasit apartamentul in care locuisem(era al mamei lui Ulise) si cu copilul de mana si ceva lucruri materiale(infime),m-am mutat la ai mei.Pierdusem tot!O luam de la zero..ba,nu..aveam un copil!
In timpul cat am stat la parintii mei,l-am simtit mereu pe Dumnezeu alaturi de mine.
,,Ciprioata” m-a ajutat cat a putut de mult si eu,cu demersuri si un dosar complet,am obtinut o garsoniera cu chirie.
Incepusem o noua etapa a vietii mele,aceea de femeie divortata,independenta si cu un copil.
Nu imi placea,ma speria,dar in sfarsit eram eliberata.
Eram libera in colivia vietii…

Anunțuri
 
 

Etichete: , ,

6 răspunsuri la „Pasi incerti inceti

  1. Manole

    Iulie 2, 2010 at 7:39 am

    Sta in firea umana sa iubim si sa avem incredere in cine nu merita nici iubirea si nici increderea noastra.
    Uneori, am blestemat asteptarile, alteori, m-am ridicat in slavi…

     
    • scorpio72

      Iulie 2, 2010 at 8:21 am

      manole,daca asta avem in sange,nu ne putem schimba…
      cred ca aceasi greseala fac din nou, acum..

       
  2. altcersenin

    Iulie 2, 2010 at 9:18 pm

    ce ciudat; cineva sufera pentru cel plecat, iar cineva sufera pentru ca cel ce ar trebui sa plece nu pleaca – e mai greu sa suporti cand vezi- fizic e langa tine iar cu mintea e departe… chiar nu merita sa suferi pentru astfel de persoana, pacat doar pentru anii pierduti…. si totusi 29 ani e inca atat de putin! ai o viata intreaga inainte si sigur totul inca va fi! …numai nu uita ca din greseli se invata…

     
    • scorpio72

      Iulie 3, 2010 at 9:34 am

      altcersenin..aveam 29 de ani cand am divortat si de atunci au trecut multi,multi ani..

       
  3. altcersenin

    Iulie 3, 2010 at 4:32 pm

    scuze, am inteles acum citind si ultima parte; in fine e bine ca aceasta intamplare nu te-a daramat, ca ai devenit puternica si ai incercat sa te bucuri de viata…numai bine in continuare!

     

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: