Continuare din Ulise
In toti anii cat am fost singura,mi-a fost foarte greu.La inceput a avut grija de noi, insa cu trecerea anilor a uitat ca de fapt plecase pentru familia lui.A trebuit sa ma angajez, chiar daca parea imposibil si timpul meu nu se mai impartea decat intre servici,alergat-luat copilul de la gradinita-acasa,copil.Nu mai aveam timp pentru mine,nu mai stiam sa traiesc pentru mine.
Nu mai ieseam nicaieri decat in parc cu fiul meu,nu mai aveam decat o prietena,aveam o viata banala,absolut plictisitoare…Am invatat sa fiu si tata si barbat in casa.Nu a fost usor,au fost zile in care simteam ca totul s-a dus de rapa,aveam nopti in care nu dormeam,in care plangeam de neputinta si ma rugam la Dumnezeu sa imi dea putere…Daca nu ar fi fost mama mea,o minune de femeie,nu as fi reusit sa razbesc…
In tot timpul acesta,ma gandeam cu speranta ca Ulise se va intoarce la noi,pentru ca stiam ca ne iubeste.
A plecat cand aveam 24 de ani si s-a intors 5 ani mai tarziu…(va urma)
mamica_de_sebastian
iunie 15, 2010 at 9:41 am
Astept continuarea povestii:)Sper sa fie cu happy end
cleo
martie 11, 2013 at 1:55 pm
Ma bucur pentru aprecierea pentru mama ta……Asa creste inima in mine cand vad persoane care apreciaza mamele .:)
Scorpio
martie 11, 2013 at 2:04 pm
Mama e o femeie speciala, repet.