RSS

,,Cataratorii”din noi

14 Apr

Stau si privesc casa in care locuiesc acum..poarta amprenta mea,de la florile minunate asezate prin casa si pana la cateva fotografii cu mine,, aruncate” aiurea ..si simt ca totusi locul meu nu este aici,nu a fost niciodata.Poate ca in toata viata mea de pana acum,am incercat sa imi gasesc un loc al meu,un loc unde sa imi strig bucuria si sa imi plang esecurile vietii…Nu a fost sa fie!Cam tot timpul am fost pe ,,drumuri”,incercand sa ma stabilesc cumva,undeva.In goana dupa ,,bine”,de multe ori am uitat esenta trairii,am uitat sa ma bucur,am uitat sa respir.In schimb am incercat mereu sa urc,sa fac sa fie bine pentru mine si fiul meu.Oare cate sacrificii trebuie sa induram pentru puii nostri,pentru ca totul sa se desfasoare in acea perfectiune tanjita de toti?La cate trebuie sa renunti in viata ta de adult care le stie pe toate,pentru ca puii nostri sa nu simta durerea pricinuita de genunchii juliti,in incercarea de a te catara cat mai sus???

In ultimul timp mi-am propus sa ma gandesc la mine,la trairile si sentimentele mele,la bucuria de a ma trezi dimineata si a bea o cafea,pur si simplu lenevind…dar ce ne dorim,nu se imbina din pacate cu realitatea.

Inca imi doresc un loc al meu,sanctuarul meu…unde sa ma simt ca ,,acasa”.

Anunțuri
 

au urcat o treapta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: