Nu am dreptul..

..la fericire…
Nu as avea curajul sa te privesc in ochi, pentru ca m-ar durea.
M-ar durea minciuna, m-ar durea ignoranta din ochii tai..Dar nici macar nu ai venit sa ma privesti in ochi, sa imi spui ceva…
Ai spus cu alta ocazie insa, cuvinte mari care nu isi aveau rostul, ti-am spus asta…si mi-ai raspuns ca asta esti, asta simti..
Da…esti! Esti un om visator care traieste fara implicari, care traieste clipa si nu realitatea, cu bune si rele.
Si caruia nu ii pasa. Daca iti pasa, nu puteai ,,respira” fara mine, nu puteai dormi linistit, incercai sa demontezi toate scenariile pe care le-am facut, neprimind raspunsuri..insistai asa cum am facut-o eu…Si luptai! Luptai pentru noi…
Luptai pentru acea motivatie!
Esti un visator, care nu stie sa isi traiasca visele devenite realitate…
La tine totul este ca un foc de paie, izbucneste in valvataie mare, dar apoi se stinge repede.
La mine totul este ca un balon de sapun, zboara in sus..se inalta…e frumos si colorat…dar se sparge.
Am crezut in tine si…

 

Provocarea-Iertarea.

,,Dar tu te-ai privit in oglida? Da! Si ti-a placut ce ai vazut? Nu! Te-ai intrebat de fapt ce iti doresti cu adevarat? Ce iti spune inima,inima,nu capul..ratiunea? Ahhh…”-privesc in jos,pentru prima oara,eu cea care priveste omul numai in ochi.

Si m-am privit in oglida.Si nu mi-a placut ce am vazut.
Mi-am vazut ochii tristi,din nou,fara pic de stralucire.Si sufletul lipsit de vlaga,pentru ca il ingradesc.
Pentru ca nu ii dau voie sa zboare.
Pentru ca ratiunea imi spune sa il opresc.
Dar de ce?
Atunci cand nu fac ceea ce simt,nu mai sunt eu.Ma mint ca nu port masti,dar exact asta fac si cad in ridicol.
Devin dura atunci cand nu trebuie.Si imi pun lacat la gura.Si imi pun lacat pe sentimente.Si imi pun lacat pe iubirea pentru oameni.