Pentru ca exact in aceasta perioada am fost noi in Cipru,mai precis pe 19 mai..nu pot sa nu imi aduc aminte cu drag,mai ales ca,uitandu-ma dupa niste poze,am dat de cele facute de mine.
Am mai povestit,dar in mare,faptul ca drumul meu in Cipru a fost un favor,un cadou oferit mie de Schatz,pentru faptul ca nu imi mai vazusem prietena,pe Ciprioata ,de cinci ani de zile.
Putea sa ia bilete oriunde in Cipru,insa daca i-am spus ca Ciprioata locuieste in Paphos..acolo a luat.
Schatz era in concediu medical,se recupera dupa o operatie la o mana pe care si-o rupsese la modul serios,intr-un accident de munca.
Asa ca am plecat in Cipru. Avionul a aterizat in Larnaca,insa agentia de turism aranjase totul,in asa fel ca drumul din Larnaca pana in Paphos,drum cam de 140 de km,l-am facut intr-un taxi.
Drumul a fost o incantare pentru mine si eram ca un copil care a vazut pentru prima oara ceva…ma minunam de dunele de nisip si sare, de un alb stralucitor,care se aflau de o parte si de alta a autostrazii,nu am mai vazut niciodata asa ceva…
Mi-a facut o impresie placuta soferul taxiului,care a intrebat la un moment dat de unde suntem,ne-a auzit ca vorbim germana si a spus ca stie si el ceva,ceva…si chiar stia,ne-am conversat cu el despre Cipru,Romania( si am fost surprinsa sa vorbeasca de bine romanii),Austria..fara a ne plictisi. Cand am ajuns la hotel si a primit bacsis de la Schatz,soferul ne-a facut sa radem,spunand ca germanii si austriecii sunt foarte zgarciti si era curios sa vada daca primeste ceva.Nu se astepta,a recunoscut…
Am fost fascinata de la inceput de tara,de peisaj,de hotel…neam de neamul meu nu vazuse asa ceva.Hotelul era ..oau si era plin de englezi,multi veneau sa se casatoreasca aici.
Am fost singura romanca cazata pana atunci acolo si asta mi-au spus-o cei doi portari de origine romana care lucrau acolo si au aflat ca sunt cazata in hotel,niste oameni foarte de treaba,cu care am stat de vorba mult timp si care au primit bacsisuri consistente de la Schatz.
Mai erau doi bucatari romani,in rest,era cam greu sa ajunga un roman in acel hotel sa lucreze.
Dupa ce ne-am cazat,ne-am intalnit cu Ciprioata si sotul ei,Yorgo..un om extraordinar.Ne era foame,asa ca ne-au dus intr-o..nu stiu cum sa ii zic..bodega,baraca..oricum ceva foarte comun,un local de cartier(asa a vrut Schatz,sa simta viata normala,a oamenilor de acolo),unde am fost serviti cu cele mai bune preparate specifice Ciprului ,o mancare comuna,masline,carnati preparati in casa,diferite sortimente de carne si branza,legume multe…a fost un vis.
Cat am stat acolo,ne-am impartit zilele,intre plaja,inot,port si intalnirile cu prietena mea,sotul ei si fiul lor.Seara ne duceau in oras,la discoteci,la karaoke,la terasa.
Am depanat amintiri si am cunoscut lumea de acolo.Yorgo ne-a dus intr-o zi la mama lui,o batrana sprintena,care ne-a facut o cafea nemaipomenita.Apoi am mers la ,,mosie” sa ne arate livezile de maslini si migdale,pe care le aveau si le munceau.
Drumul pana la mama lui Yorgo l-am facut cu masina,prin munti si serpentine..In momentul cand a oprit masina si m-a lasat sa admir privelistea,am amutit…Ati vazut vreodata ca muntele sa iasa din mare? Cam asa vedeam eu…era asfintit,marea se zarea jos de un albastru stralucitor,iar muntele se inalta semet…Mi-am umplut plamanii cu aer,fericire si frumusete,stiind ca asa ceva nu voi mai vedea vreodata…fusese singura ocazie.
Orasul era si este tare frumos.De la hotel,o luam pe jos pana in port,incercand sa cunoastem oamenii care zambeau tot timpul.Am fost si am vizitat ruinele orasului antic si ore intregi am admirat mozaicurile ramase intacte.
In alta zi,am plecat cu taxiul si ne-am intors pe jos printr-un cartier in care Ciprioata mi-a spus sa nu umblu aiurea,era un cartier locuit de rusi,albanezi…periculos,spuneau cei de acolo..noi l-am batut la pas si nimeni nu a luat seama ca am fi ,,straini”..
Este de departe cea mai frumoasa amintire legata de tarile vizitate,poate si pentru faptul ca mi-am revazut prietena.
Cand am plecat de acolo,am plans.Am plans de fericire ca mi-am revazut prietena si de durere ca o las din nou,de neputinta ca nu-mi pot permite asa ceva,fiind un om simplu si modest.Stiam ca indiferent de orice amintire draga din viata mea din Austria sau cu Schatz..nimic nu se va compara vreodata cu drumul meu in Cipru.Mai mult decat un concediu, a fost o realizare,o dorinta ,un vis implinit de un om care stia cat de mult inseamna pentru mine asta.
Ciprioato..stiu ca ma citesti….respect pentru viata voastra si pentru faptul ca ati ramas oameni. Sa nu uiti niciodata cat de mult te iubesc!
Si acum…..
-hotelul 
-copacul dorintelor(fiecare atarna ce nimerea de crengile lui,punandu-si o dorinta)
-drumul spre port
-orasul antic Kourion si casa lui Dionysos,unde m-a plimbat Schatz vreo patru ore printre ruine si mozaicuri.
-Pozele care nu poarta semnatura mea sunt luate cu ajutorul Google.
) ),veneau mereu autocare pline cu japonezi si rusi.
