Duzina de cuvinte- Dureri elementare

E scris pe întunecatul cer, că de griji nu vom scăpa niciodată.
Ştim că vom bate la porţi ale ignoranţei, cum şi că se vor abate nori de furtună, atunci când nu ne aşteptăm.
Pierdem nopţi căutand răspunsuri la care poate că nu avem întrebări deja puse…
Şi avem câte un vis în care căutam din ochi acele grinzi şlefuite de la case, de care sa atârnăm o franghie, în speranţa că ăla este răspunsul. Dar nu e!
În final, împletim din nuiele, scări pe care urcăm ca să ajungem la stele ale speranţei, pe care sa le luăm ca să dăm culoare vieţii.

Au scris  psi,  vavaly, tibi, SexulSlab, Franturi, Calin, lili3d, carmen pricop, Vero, Gabriela

 

Puii învaţă să zboare…

Cineva l-a catalogat ,,puiul mamei”. Nu…nu a fost niciodată….
L-am aruncat în viaţă încercând să nu îl menajez şi explicându-i că nimic în viaţă asta nu este gratuit, pentru fiecare lucru pe care ti-l doreşti trebuie să lupţi şi să faci uneori compromisuri permisibile(sau nu).
A fost dintotdeauna un copil cuminte dar încăpăţanat şi mereu până nu l-a pocnit situaţia, nu s-a învăţat minte.Rebel nu a fost , dar şi-a impus punctele de vedere cu mult tam-tam.
Apoi a devenit un tânăr înalt şi frumos( e puiul ciorii, frate) şi parcă parcă a început să mai gândească un pic, cu tot teribilismul lui.
Ca toţi tinerii din generaţia lui, crede că tot ce zboară se manâncă şi de multe ori viaţa i-a demonstrat că nu e aşa.
L-am lăsat întotdeauna să ia decizii singur, chiar dacă au fost greşite, doar pentru că aşa a învaţat(sper). Relaţia noastră este una specială, ne inţelegem foarte bine şi înainte de toate suntem prieteni buni, dar nu uităm că suntem mamă si fiu.De aici şi catalogarea greşită ,,puiul mamei”.
A luat o decizie importantă pentru el şi nu uşoară. Pur şi simplu s-a aruncat în viaţă de unul singur.Azi a plecat departe, încercand să facă ceva pentru el. Dacă va rezista, asta numai el ştie. Ştiu doar că nu i-a fost uşor si nici mie nu îmi este.
Spuneam odată că l-am crescut să nu îl ţin lânga mine ci să înveţe să zboare singur şi asta am scris-o cât am putut de bine în scrisoare către fiul meu.
Nu ştiu cum se simt păsările când le zboară puii din cuib, dar eu…eu ma simt amorţită. Încă nu realizez şi cred că nici ,,puiul” meu nu realizează că fiecare e acum pe drumul lui.Sper să îi fie bine, de unul singur în jungla vieţii!
M-a întrebat iubu dacă am plâns…i-am spus că încă nu, că acum nu am timp, dar diseară probabil o voi face…

 

Psiluneli-Disputa

Iaca, azi avem o temă
și suntem într-o dilemă.
Se va da o ecuație,
la care vrem explicație.

O problemă cu pisici,
unul mare, unul pici,
nu se știu, nu au știință,
că vor face cunoștință.

Cel mai mare, el, sir Jami,
e stăpân pe a lui mami.
Cel mai mic, junior Bubu,
îl are stăpân pe iubu.

Bubu mic și zvăpăiat,
care-i băiat de băiat,
cu tupeu de capitală,
are muci, are și fală.

Sare, țopaie și aleargă,
toata lumea îi e dragă,
se joacă și cu căței,
stai cu parul după ei.

Jami, este liniștit,
e cuminte, stă pitit,
dar e rău și el nu vrea,
cu altcineva să stea.

Ceea ce vrem însă noi,
e să-i creștem pe-amândoi.
Ce vom face, ce vom face,
ca între ei sa fie pace?

Fiecare iși dispută,
bărbăția de motan.
și va fi o mare luptă,
care va fi în prim plan.

Sper să fim cu toți pe fază
și împreună să se-accepte,
Bubu să-nvețe si să asculte,
Când Jami îl urechează.

 

 

Duzina de cuvinte- Glagorie în pan(t)ă

Pfff…îmi scarpin fruntea, în căutare de idei beletristice şi…nimic. Au zburat care încotro, între patru mări şi zece zări sau dimpotrivă, cred că mai repede zac pe undeva priponite cu piroanele neinspiraţiei.
Măi, eu recunosc că iubirea îţi dă aripi şi la fel, îţi dă surse de inspiraţie, dar la mine cred că funcţionează cu totul pe invers.
Pot să mă dau cu krul de pamânt cât m-aş da, să asud cu mare trudă…şi de abia scot două rânduri, schelălăite şi astea. Mă chinui să
scot aur din piatră seacă….să scot două , trei fraze de importanţă virtuală, dar vorba doctorului nostru trăznit care ne predă…,,frateee, ce să mai primim de la neuronul ăla pe care îl mai avem şi care şi el vrea sa fugă de retardul nostru ?”
Ehh…cât îmi mai permite glagoria (memoria-pentru voi), o să mă screm să mai scot câte o perlă , două, trei…pentru oamenii care încă îmi mai citesc inepţiile.
Între simulări de examen, de pregătiri pentru lecţii deschise, ascultări (ciudate) pentru note, încercări nereuşite de relaţii amicale cu aşa-zişi colegi (pupincurişti), pregătit proiect de licenţă pentru predare, strâns coletă pentru diverse ca să meargă bine, drum pe ultima sută de metri pentru terminarea celor trei ani de nebunie ,,medicală”-(dracu’ m-a pus)…şi motan mierţăit(acasă), pisoi mic şi zănatic(la iubu), gânduri pesimiste legate de viitor, relaţie care merge, iub care iubeşte, tânar copil care are-n-are job…mai bâţâi şi eu…mai mişc încă, dând inert dintr-o aripă.
Măăă, dar încă dau! Da’…nu mă fac eu mare? Ce ziceţi voi…că mă las eu aşa? Neah!
Eu o caut cu lumânare-a, mereu. Că io mi-s Scorpio, da?

Au scris Psi , vantdetoamna, Some Words, Vero 1, Vero 2, Tibi

 

Psiluneli-Dorinţa

Mă…io am o dorinţă,
să sparg o sămânţă,
să stau pe o bancă
şi berea să curgă.

Mă…io am o dorinţă,
să ajung la mare,
să stau la soare
şi să-mi fie răcoare.

Să iau în picioare,
nisip cu chiştoace,
să văd burţile goale
şi tanga-n puştoaice.

Mă…io am o dorinţă,
să ajung la munte,
mă scarpin pe frunte,
că nu-i cu putinţă.

Io am o dorinţă
şi două şi trei.
Dar am de-nvăţat
şi-mi pun pofta-n cui.

Dar termin eu şcoala,
când vara e dusă deja
şi o să am o dorinţă,
să fug după vara mea.

Au scris alma nahe, vavaly, psi, Gabriela, tibi, Vero, carmen pricop, cammely, alma nahe, Dictatura Justitiei, Mariana, lili3d, roxana, fanteziiobor

 

Duzina de cuvinte-Umbră

Furtuna mi-a furat temerile ce le ţineam într-un atlas, la păstrare şi mi le-a aruncat în vâltoarea gândurilor.Tu încerci să îţi pui umbra pe cei doi genunchi ai mei, dar nu suntem încă la amurg şi umbra nu se vede.
Umbră e doar în mine şi încerc sa o dau la o parte, în timp ce mănânc din pâinea îndoielii.Nu mă mai doare burta de emoţii, nu îmi mai simt buzele ude de dorinţă.
Şi totuşi culeg flori aduse de vânt, de la tine.
Am două variante…să nu mai pun întrebări sau să nu mai gândesc prea departe….

Au scris psi,  tibi,

 

Hristos a înviat!

Lumina şi căldura Paştelui să ne încălzească sufletele, să ne lumineze minţile, să ne deschidă inimile spre iubire, credinţă şi iertare. Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumuseţea tuturor lucrurilor care ne înconjoară şi să dăruim iubire celor dragi. Hristos a înviat!

Sărbători Fericite și zile minunate vă doresc tuturor celor care mai trec pe aici și mă citesc.
Eu merg mai departe în normalul meu instalat de ceva vreme și voi petrece aceste zile minunate alaturi de iubu, după care ne vom întregi întreaga familie, aca fiul meu și fiul lui.
Da, suntem bine!
Și va doresc si vouă binele meu, pentru că toți meritați, așa cum și eu meritam….
Paște fericit, dragii mei!

 

Psiluneli-Floralia

Floralia e nume de fată crescută la ţară,
cu ie şi sandale cumpărate din autogară,
dar cu visuri mari şi nerealizate,
să se mărite-n oraş, să plece departe.

Floralia e nume de fata deşteaptă,
e frumoasă, ţâţoasă,e şi înaltă,
cu ochi migdalaţi şi nuanţă de verde,
cine îi vede, pe loc îi şi crede.

Şi-a făcut ea planuri, pe când mulgea vaca,
cum să-l îmbârlige pe cel ce-o veni,
c-atunci când o zice,,no, haide cu taica”,
să lase totul, fie ce-o fi.

Floralia visează la bani si merţane.
aşa cum a văzut ea la cinema
Se vede în Gucci şi cu milioane,
o mare doamnă, o…cineva.

Dar visu-i fu întrerupt de-o scaltoacă,
,,Floralio, fă…lasă visul şi du-te
de pune mâncare la porci în troacă,
şi adu fân la cornute.

Floralia e nume de fată crescută la ţară,
cu ie şi sandale cumpărate din autogară,
dar cu visuri mari şi nerealizate,
să se mărite-n oraş, să plece departe.

Au scris psi,  tibi, spusesinespuse-tiberiu, Vero, dor, Dictatura Justitiei

 

Şi a venit…

Şi a venit şi primăvara în sfârşit….
Şi-a făcut intrarea încet, parcă numărându-şi paşii, lăsând în urma ei copacii plini de ramuri cu flori de un alb regal sau roz pinkist.
Simt primăvara prin toţi porii, de la aerul cald, până la alergia care nu îmi dă pace.Ea, drăguţa, mi-a oferit în dar o batistă şi mi-a spus că trecerea ei nu rămane niciodată neobservată.
Ba mai mult, dacă simt că sufletul mi-e împlinit şi plin de iubire ce dă pe afară, să mă apuc de scris pe petale de floare, pentru ca acest sentiment curat să fie purtat mai departe de adieri de vânt, pe pământ.Sau de albine, până la tine….
Până atunci, scrijelesc în lemn inimioare şi folosesc batista brodată cu ghiocei.

Au scris psi, tibi, Vero, Some Words, Dictatura Justitiei, Max, alma nahe, lili3d, vantdetoamna

 

Psiluneli- Tras de mânecă

M-ai tras de mânecă deja?
Că de mă laşi în plata mea,
eu fac ce fac şi dau în gropi
şi-apoi dau fuga pe la popi.

Ţi-am zis odată ce-i cu trasul,
este ca izul ce mută nasul,
mireasmă tare îmbietoare,
respiri odată şi te ia cam cu răcoare.

Deci, trage-mă de mânecă atunci,
când tot ce zic eu, par porunci,
când iţi vorbesc cu voce acră,
iar tu îmi spui şoptit,,eşti soacră”.

Eu singură ţi-am zis aşa sa faci,
când ridic tonul, dau din craci,
mă tragi de mânecă cu spor
şi-mi spui ,,sonorul mai uşor” .

Aşa că dragul, draga mea…din jur,
ca să fiu doamnă, să nu înjur,
Să te înfigi în mine fără frică
şi să mă temperezi cu-n ,,tras de mânecă”.

Au scris  psi, tiberiu, anacondele, alma nahe, alma nahe, Dictatura Justitiei, garapentrudoi