O să incetez să fiu cine eram si o să redevin cum am fost.
Viseaza ceea ce doresti sa visezi.
Pleaca acolo unde vrei sa ajungi.
Fii acolo unde vrei sa fii.
Pentru ca ai o singura viata si o singura oportunitate pentru a face toate lucrurile pe care vrei sa le faci..
Ca tu sa ai destula fericire pentru a fi bun,suficiente dovezi pentru a fi puternic,suficienta durere pentru a fi uman si suficienta speranta pentru a fi fericit.
Grapefruits
iunie 3, 2010 at 6:12 pm
Foarte frumos! Mai multe fete-femei ar trebui sa adopte atitudinea aceasta cand se simt presate de schimbarile pe care le cer ceilalti, sa invete sa se lase apreciate pentru ceea ce sunt!
scorpio72
iunie 3, 2010 at 6:21 pm
off,de ar fi asa usor…insa imposibil nu este..
Jacinthe Kerschner
iunie 15, 2010 at 3:17 pm
Foarte frumos! Mai multe fete-femei ar trebui sa adopte atitudinea aceasta cand se simt presate de schimbarile pe care le cer ceilalti, sa invete sa se lase apreciate pentru ceea ce sunt!
+1
Grapefruits
iunie 28, 2010 at 10:18 pm
thanks
scorpio72
iunie 28, 2010 at 8:25 pm
multumesc frumos..sper sa imi intind si eu aripile cat de curand si sa zbor!!
Marian S
iulie 5, 2010 at 11:07 am
Am picat si eu pe aici… bine te-am gasit ! Si am o intrebare de baraj, pentru inceput: Scorpio vine de la zodia scorpion ?
Multumesc.
scorpio72
iulie 5, 2010 at 11:25 am
bine ai venit!
te las sa ghicesti…poate sunt o scorpie…sau poate sunt o scorpioanca…
Voip Providers
iulie 29, 2010 at 5:57 am
[...] merge mai departe la: Ruxz- ştiu că ai nevoie de un fluturaş care să te facă să zâmbeşti! Scorpio- ca să îţi aducă bucurii. Alle Oancea- pentru că e un fluture de copil. Th3sha- pentru că am [...]
+1
Alex Doctorasu
noiembrie 4, 2010 at 4:47 pm
Destul de interesant
Bianca Dobrescu
aprilie 11, 2011 at 11:10 am
Ce frumos!:D
mariana
iulie 4, 2011 at 6:36 pm
“Viseaza ceea ce doresti sa visezi.
Pleaca acolo unde vrei sa ajungi.
Fii acolo unde vrei sa fii.
Pentru ca ai o singura viata si o singura oportunitate pentru a face toate lucrurile pe care vrei sa le faci..
Ca tu sa ai destula fericire pentru a fi bun,suficiente dovezi pentru a fi puternic,suficienta durere pentru a fi uman si suficienta speranta pentru a fi fericit.”
Frumos motto, at fi ceva dupa care sa ma ghidez atunci cand trebuie sa iau o decizie, spun asta pentru ca ma confrunt cu un dezechilibru in luarea deciziilor, nu pot sa ma rezum niciodata la da sau nu, ci meru las sa vina mai mult de la sine si sa iau decizaiile chiar pe ultimul moment, nu stiu ce e de facut, pentru ca am piertut mult din cauza nesigurantei, si tind sa am doar doua parti de comportament, ori ma simt bine ori forte rau, nici macar o stare de echilibru emotional nu o mai am, si am doar 20 de ani,si sunt singura din punct de vedere al sprijinul parintilor, ba mai mult eu n u trebuie sa ii spur pe ei atunci cand plec undeva si chiar daca plec, imi fac mai mutle probleme si plus de asta eu trebuie sa ii si ajut asa cum pot. Am intrat pe accesta pagina cautand Bad Salgau, un loc unde ar trebui sa merg la munca, pe o perioada destul de lunga, insa e un risc mare pe care ar trebui sa mi-l asum daca as merge acolo. pentru ca nu cunosc pe nimeni si merg asa doar la chemarea unei persoane cunoscute intamplator, si mi-e frica deoarece am mai fost plecata in germania la lucru si mi-a mers foarte rau,la care s-a mai adaugat si problemele de acasa cu ai mei, unde nu vroieam sa mai ma intorc insa nu am avut incotro, deci, ca sa ajung acolo ar fi pentru ca vreau sa imi ajut fratii, care sunt mai mici, si chiar sunt nevoita sa merg sa lup pentru ei, asta mi-e si scopul in viata, ai ajut pe cei apropiati, iar eu simt ca sunt deja goala, ca nu imi vad rostul decat lupand cu zilele.
NU stiu daca ma intelege cineva ca am ajuns la acest stadiu din cauza ca nu am avut un sprijin, merge pe mai multe cai ratacitoare, si ma intrep din drumorile pe care ma duc, si ma intreb daca mereu o sa fie ca o pasare care isi muta cuibul, zburand meru si catand acele vise la care sper sa ajung vreodata.
Nu stiu care e perspectiva vostra in legatura cu zbuciumul din viata mea, insa as vreau sa il stiu, as vreau sa stiu cum sa fiu mai dura si tot o data mai puternica, pentru ca stiu ca doar o viatza am si un singr tren in care ma pot urca atunci cand iau o decizie., dar ce e de facut? Oare chiar am nevoie de un nou inceput? Ce sa fac?
scorpio72
iulie 4, 2011 at 8:20 pm
Ti-am trimis un mail la adresa cu care te-ai inregistrat aici.
SIMONA BABAN
octombrie 23, 2011 at 6:16 pm
Oare….. pot sa-mi pun si eu mie insami aceasta intrebare? s-au mai bine ma sfatuiti voi ce sa fac..Totul a inceput acus 7 ani…Avem 20 de anishori knd am intrat pt prima data in viata mea intr-un nigt club..Eram incojurata de straini,de o lume pe care nu o stiam pana in aceea seara..Dar avea si o parte care ma atragea cu fiecare minut ce trecea in timpul in care eu eram acolo.Muzica romantica ce suna in boxe,(parca aud si acu piesa de la Patricia Kass It’s a Man’s World),ambianta placuta din local,fetele care dansau in pe ritmul muzici pe o scena mare,lumea din sala care apaluda,parca toate astea ma faceau sa nu mai plec…Eram cu 2 prietene,ne pierduseram in acel local,ratacind prin oras cautand distractia.La un moment m-am ridicat de la … masa mergand catre ospatar intrebandul daca pot sa dansez si eu pe scena… hmmm eu nu aveam habar ce inseamna sa dnasezi la bara,habar nu aveam de miscarile exoctice..dar eu voiam doar sa fiu pe scena sa dansez..La care ospatarul mi-a zis ca fara nici o problema pot sa urc pe scena si sa ma dezlantui.. in momentul cand am pasit pe scena am stiut ca acolo e locul meu…am simtit ca pentru mine dasul e o pasiune.Lumea din jurul meu se uita mirata la mine,nu intelegeau cine sunt ce caut acolo,eu eram curioasa doar de mine si de dansul meu..Totul era asa de placut in cat am revenit si a doua seara in aceel local dar nu ca si clienta si ca si angajata…Incet ci incet am invatat toate secretele unui bar de noapte,intr-un an de zile am ajus sa fiu cea mai buna dintre toate..Cand eram pe scena toata sala era incantata de dansurile si miscarile mele exoitice..Meseria mea nu era una dintre cele mai frumoase,dar pentru mine dansul era un lucru frumos,eram eu si faceam ceea ce-mi placea mai mult sa dansez….Timpul trecea odata cu mine,au trecut 4 ani, si l-am cunoscut pe el:El era omu care nu putea sa ma vada dansand decat pentru el..Am renuntat la dans pentru El..Avem o fetita inpreuna,dar certurile dintre noi sunt tot mai dese..Am lasat in urma o mare pasiune de a mea,un vis de a fi pe sneca,un vis de a atrage atentia celor din jurul meu..MI-E ASA DE DOR DE SCENA.M-IE DOR DE MUZICA CE MA LINISTEA…Dar toate sunt doar vise pe care nu stiu daca le fac realitate s-au nu…Nu stiu daca ar trebiu sa redevin ceea ce am fost…???? s-au sa fiu ceea ce sunt acu…adica femeia casnica care calca spala gateste pentru al face fericit pe el…el care mi-a spulberat visele si nu ma lasat sa le duc la bun sfarsit asa cum i-mi doream sa fiu pe cele mai mari sccene!!!