Provocarea-Omul de zapada

A aparut intr-o zi,in fata unei case,gratie copiilor care si l-au dorit.L-au facut cu mare drag si s-au chinuit sa il faca inalt.
L-au impodobit cu o palarie facuta dintr-un ghiveci nefolosit,i-au pus fular,nasul i-a fost inlocuit cu un morcov,ochii din doi nasturi mari,luciosi si negrii.Gura a fost formata din pietricele de pe marginea drumului.Ba chiar au gasit si o matura pe post de mana..
Omul de zapada era atat de mandru,ca de emotie i-a cazut palaria intr-o parte,dar o fetita i-a indreptat-o repede.
Copii erau atat de fericiti incat toata ziua au frematat pe langa el,au sarit in jurul lui si s-au batut cu bulgari.
Apoi au lasat omul de zapada si s-au apucat sa construiasca cazemate si sa se joace de-a soldatii…
Apoi usor ,usor, ziua a trecut si s-a inserat si pe rand,copii au plecat pe la casele lor.
Omul de zapada le-a urat in gand noapte buna si a ramas sa pazeasca peluza acoperita de zapada.Toata noaptea a privit stelele si a vorbit cu copacelul de langa el,spunandu-i cat de bine ii pare ca este iubit de copii.
A doua zi a asteptat cu nerabdare sa fie admirat din nou.Copiii au aparut, insa au trecut pe langa el,preocupati sa traga saniile si sa fuga pe derdelus.
I-a privit un pic dezamagit,insa rabdare avea..Or sa vina si la el,cand se vor plictisi..
Numai ca ziua a trecut,a venit seara copii au plecat la casele lor..
Doar cate un vecin ratacit,trecand pe langa el il privea cu o oarecare curiozitate si trecea mai departe.
Si zilele au inceput sa treaca pe langa el,soarele incepea sa isi faca prezenta,iar omul de zapada simtea ca transpira…ii era cald…
Apoi…intr-o zi i-a disparut palaria.Cineva a considerat ca e buna sa o foloseasca pentru a planta niste flori in ea,ca tot venea primavara.
Apoi dupa palarie a ramas fara fular,trecuse sa si-l ia copilasul care il pusese la inceput,pentru ca mama lui il certase ca si-a pierdut fularul..
Omul de zapada s-a simtit un pic golas,insa l-a inteles pe copil si a zambit..Si o pietricica din multele care ii formau gura a cazut..insa nimeni nu a observat asta..
Apoi i-a cazut nasul si inca o pietricica,dar el si-a tinut curajul,inca statea semet si lumea inca il privea,chiar daca un pic cu mila.Incepuse sa se strambe intr-o parte..
Intr-o zi ,un copil s-a apropiat de el.Era insotit de mama lui si a incercat sa ii puna inapoi unul din ochii ce straluceau,dar se strambasera..
,,Lasa-l! Nu vezi ca oricum nu mai arata cum era la inceput? Se va topi..”
Omul de zapada a incremenit.Femeia avea dreptate,nu transpira ci se topea,usor, usor.Dar mai rau decat soarele care incepuse sa se arate din ce in ce mai des,incalzind zapada de afara,il topea indiferenta celor din jur.
Noaptea l-a prins incercand sa priveasca stelele si luandu-si ramas bun de la copacel.Si apoi,brusc,a simtit ceva fierbinte pe fata…Erau lacrimi? Era zapada care se topea?
A doua zi cand au iesit afara ,copii s-au mirat..disparuse omul de zapada.S-au apropiat si,in locul unde ar fi trebuit sa fie..nu se afla decat o balta de apa..iar in mijlocul ei,o bucatica de gheata,ce semana izbitor cu o inima…

Altfel de ,,Provocari” la:
Psi,Virusverbalis,Redsky,Cita,Tiberiu,Rokssana,dictaturajustitiei,anaveronica,carmensima