Despre Jami pot scrie o carte,la ce figura este..
Daca la inceput l-am privit ca pe un pisic zbanghiu,acum uitandu-ma ce mare s-a facut si cat de macho se da,parca ma incearca acele sentimente ,,mamosesti”.
Tin minte ca eram in Austria cand fiul meu l-a adus acasa intr-o cutiuta de carton si il tinea in ea.Si eu am trecut la fapte concrete,ducandu-ma si cumparandu-i culcus cu loc de joaca si o duzina de conserve delicioase pentru pisugi mici si i le-am trimis mandrutului in tara.
Fiul meu a fost impresionat de gestul meu,stiindu-mi ura si frica pentru pisici…era un prim pas spre acceptare.
Si am venit acasa si usor usor,am invatat sa il accept si sa il iubesc(iubesc?)…Si acum…
Nu mai spun ca,cu auzul lui fin,simte de cum intru pe scara blocului si ma asteapta intotdeauna cuminte la usa.
Nu mai spun ca,dupa ce ma dezbrac,se duce pe haina mea facandu-si culcus si torcand.
Nu mai are rost sa povestesc cum..daca prinde orice punga,o fura si fuge cu ea sub pat si pana nu o face praf nu se lasa.
Despre faptul ca atunci cand ,,da” lumina zilei ,sare pe toata mobila si isi incepe uratul de ,,buna dimineata,treziti-va bai!”,nici nu mai are rost sa amintesc.Cine are..stie!
El este acum si Gogaie si Futilici si Mau lu mama si sufletel si alinare si viata si..tot ce poate fi mai frumos…
….A trecut destul timp de cand am scris aceste randuri de mai sus.
Jamal a crescut,are acum 1 an jumatate,o personalitate puternica si nu se da castrat.Si nici nu o voi mai face,pentru ca problemele lui de sanatate nu ne permite si cel mai important sunt fericita posesoare a unui motan catre nu marcheaza.
S-a maturizat intre timp,se joaca mai putin acum si mai mult ne priveste cu oarecare superioritate,ma iubeste mai putin ,insa o face,nu mai sta la periat cum statea.
De cantat imi canta in continuare,are ore fixe..la 3 dimineata si la 6…
Imi este in continuare la fel de drag si tin minte ca in vara cand a fost plecat cu fiul meu la munte doua saptamani,i-am simtit lipsa din plin.
Aaaaa..si cateodata Jami imi aduce aminte de Jegarel …
Au mai scris ,,Provocari”.. vero, tot vero, tiberiu, redsky,Psipsina,Virusverbalis,Carmen Sima,rokssana,
dictatura justiţiei,dagatha,valentina,

Vero
septembrie 5, 2011 at 8:20 am
Nici Grişka nu e castrat şi nu marchează – nu la noi acasă. O face când mergem la ţară, la socrii mei, unde-i miroase a alţi motani. Dar acolo mergem rar, şi bătrânii nu se supără…
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:14 pm
Fericito!!!
simf
septembrie 5, 2011 at 8:45 am
Inainte sa-l am pe Jinx, nu mi-as fi imaginat cate satisfactii imi poate oferi o pisica. Acum insa nu-mi mai suna ceasul de dimineata, suna motanul. Ma bucur pentru tine si zambesc in coltul gurii a staisfactie cunoscuta, a bucurie impartasita cu cineva care stie.
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:15 pm
Multumesc si eu pentru vorbele frumoase.
virusverbalis
septembrie 5, 2011 at 9:30 am
Vad ca-i sportiv…Deci , poate marca..
)
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:28 pm
redsky2010
septembrie 5, 2011 at 9:47 am
sufletel bun ce ai tu!
sa-ti fie luminita in viata mereu si sursa de inspiratie serioasa pt jegarel
zi frumoasa tuturor!
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:28 pm
Multumesc mult Redsky..
coolnewz/Ratatouille
septembrie 5, 2011 at 9:55 am
cum adica nu se da castrat??
)
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:35 pm
Pai,nu se da…
rokssana
septembrie 5, 2011 at 12:44 pm
scuze de confuzie…nu stiam care cum e
deci nu e jegarel , e jamal 
oricum , se pare ca-i o inepuizabila sursa de giumbuslucuri si aducator de bucurie in casa ….sa fie sanatos si sa va bucurati cu si de el
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:36 pm
Multumesc Rokssana.
psipsina
septembrie 5, 2011 at 12:54 pm
a pornit ca amic al lui sergiu şi a ajuns să te stăpânească şi pe tine. frumos mai e jami al vostru!
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:36 pm
Dar nici cu Maya nu imi e rusine!
Alex
septembrie 5, 2011 at 3:03 pm
Daaa, foarte frumos şi ştrengar, cu şapca pe-o ureche! Şi mai e şi…”cântător”
Să-ţi trăiască motănicul!
Şi…o săptămână cât mai frumoasă!
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:37 pm
Multumesc mult Alex,asemenea si tie.
dictaturajustitiei
septembrie 5, 2011 at 6:16 pm
Nici eu nu l-am castrat pe Tomi. El e mai obraznic. Când se supără ori îmi face, știți voi ce, în poșetă, în pantofi precum Goe, în papuci, în orice pungă ce fâșîie ,… E neepuizabil. Vine vreo prietenă în vizită am grijă să-i cocoț pe undeva încălțările.
Poți să-i dai 10 la purtare lui Jami.
scorpio72
septembrie 5, 2011 at 6:38 pm
Gabriela Cimpoca
septembrie 5, 2011 at 8:38 pm
Inteleg ca si fiul tau il iubeste foarte mult… l-a crescut dintr-o bucatica! Fericit trebuie sa fie motanul asta, de atata iubire care-l inconjoara!
BlueRiver
septembrie 5, 2011 at 8:38 pm
eu aveam o problema cu marcatul… cand veneam mergeam la mama, de sarbatori, Bitzi imi marca incaltamintea si geanta… trebuia sa le ascund tot timpul
minoki
septembrie 5, 2011 at 8:49 pm
Aceleasi sentimente le am si eu pentru motanul nostru. dar cat despre castrare, noi l-am castrat de pe la 8 luni pentru ca isi marca teritoriul, si tinea niste concerte, seara mai ales….
DianaEmma
septembrie 5, 2011 at 9:48 pm
Uite o poveste cu pisici cu final fericit.
www.Action-Figure.ro
septembrie 17, 2011 at 8:04 am
Haios post in unele gesturi imi regasesc si eu pisica, este o doamna blinda si inteleapta la venerabila virsta de 14 ani, ca sa intelegi acest post trebuie sa ai o pisica.