-Keraunophobia si Ancraofobia
Cand vad ca s-a intunecat afara,ma apuca panica.Daca sunt pe strada,incerc sa ajung cat mai repede acasa.Zgomotul produs de traznet ma face sa imi bag degetele in urechi.
De cand eram copil m-a speriat asa ceva si nici acum nu sunt mai breaza.Atunci cand era furtuna,imi rugam parintii sa ma ia sa dorm cu ei.
Acum ma duc in cea mai indepartata camera,unde nu exista ferestre si ma ghemuiesc acolo.
Vantul puternic,vijelia..ma face sa tremur. Deja mintea mea face scenarii apocaliptice,vad numai ferestre sparte,copaci rupti ,tigle zburand.
Am prins in Austria niste furtuni in creierii muntilor,acolo unde locuiam..incat am zis ca acela imi este sfarsitul…Fugeam la subsolul casei,in garaj si acolo stateam pana se potolea.Cand era Schatz acasa,ramaneam cu el,insa eram ca speriata de bombe cand auzeam cum trozneste casa din lemn din toate incheieturile. Iar Schatz,radea de mine si pleca pe terasa,sa priveasca natura dezlantuita..spunand ca este cel mai frumos lucru posibil…Brrrrr!
-Necrophobia
Cand a murit bunicul,eram la tara si cele trei nopti cat l-au tinut in casa am avut cosmaruri.Aveam impresia ca se ridica si se uita la noi,nepotii.
Cand a murit bunica,am fost la inmormantare,insa in momentul din biserica in care toata lumea trecea sa isi ia ramas bun de la ea,m-au pus sa ii pup mana,am refuzat…am avut impresia ca o intinde si ma apuca de gat.
Stiu ca suna macabru,dar imi este frica de morti.Am impresia ca toti clipesc si ca vor sa se ridice de la locul lor si sa faca ,,bau”.
Nu vreau sa ma gandesc ce voi face cand parintii mei….insa mai in gluma ,mai in serios mama stie asta si mi-a spus ca exista lume care te ajuta cu toate cele…. Iar brrrrr!
-Monofobie.
Nu suport sa fiu singura,sa stau singura,sa raman singura.
Sunt multe alte fobii cu care eu si multi dintre noi reusim sa traim.Unele sunt mai mici,altele mai mari.Cu multe traim acomodandu-ne cu ele,altele ne creeaza adevarate probleme.
Nu cred ca exista om sa nu aiba o teama sau o frica reala de ceva.Nu exista!
Pentru mine si pentru voi,am gasit un site,care ne arata cate fobii pot exista.Sincera sa fiu,cand am citit,m-am crucit..insa va asigur ca nu este de ras.
http://curiozitati.scienceline.ro/GHIDUL_FOBIILOR___TEAMA__FRICA__FOBIE_6726_580_1.html
Puteti citi si ,,Bolnava” de fobie-1
coolnewz / Ratatouille
iulie 7, 2011 at 9:33 am
ce diferiti suntem: mie imi plac furtunile cu fulgere si trasnete, cind a murit cineva apropiat mi-as fi dorit sa se ridice … iar singur imi place, citeodata, sa fiu!
scorpio
iulie 7, 2011 at 5:41 pm
Hapi2233
iulie 7, 2011 at 12:30 pm
Eu sunt usor agorafobica. In plus ma ingrozesc ganganiile , paianjenii, larvele si tot ce arata altfel decat o……….furnica
))))
Problema e daca te deranjeaza aceste fobii………daca te impiedica sa faci anumite activitati………banuiesc ca nu . Ultima ar fi mai urata , cred eu.
Am o prietena care nu poate ramane singura in casa cand se intuneca. Si ii e frica de oamenii care au murit – adica de spiritul lor. DEci e o fobie combinata – nu sta singura in casa ca sa nu o atace vreun spirit
Recent i-a murit soacra si pe cand credeam ca temerile ei s-au esompat, am aflat ca au revenit in forta ….
scorpio
iulie 7, 2011 at 5:42 pm
Ma deranjeaza doar frica de caini,pe care oricat incerc sa o reprim,nu pot..in rest,m-am adaptat.
Rappa_ru'
iulie 7, 2011 at 2:10 pm
E usor normal. Fiecare le are pe ale lui…
scorpio
iulie 7, 2011 at 5:42 pm
Exact.Ma repet,nu cred ca exista om sa nu aiba o fobie.
Georgiana
iulie 7, 2011 at 3:55 pm
mie mi-e frica rau de cutremure si sunt usor afectata de claustrofobie. In rest, ca si ratatouille, imi place natura dezlantuita. Mortii sunt morti. nu-mi plac, fireste, dar nu mi-e frica de ei, mai tare mi-e frica de astia care-s in viata
scorpio
iulie 7, 2011 at 5:43 pm
Geo,e si frica de cutremur,:)) dar daca ma apuc sa insir tot…nu ma mai opresc.
Nefersetty
iulie 7, 2011 at 8:01 pm
Necrophobia…cea mai mare fobie a mea.
Minoki
iulie 7, 2011 at 9:14 pm
Ei , uite ca nu stiam ca exista si monofobie. Lumea spune ca sunt eu motocoasa.
psipsina
iulie 7, 2011 at 9:42 pm
ştii deja, ţi-am mai spus că ador furtunile. ce nu ştii este faptul că sunt solitară de fel, îmi place să mă izolez, iar cu persoanele decedate nu am probleme. de ce mi-e frică? de şerpi. şi da, am avut ocazia să văd şerpi de aproape… şi nu mi-au plăcut. prefer felinele.
Alex
iulie 9, 2011 at 1:23 am
Ha, ha! Îmi place că le descrii cu umor. Iar asta e bine, înseamnă că te-ai “împăcat” cu ele. Ai dreptate, fiecare le avem pe ale noastre, chiar dacă nu mereu le recunoaştem.
Mi-am amintit de celebrul…”Babau” – sperietoarea noastră din copilărie. Tare greu m-am “vindecat” în copilărie de frica de el!
irenadaiana
iulie 10, 2011 at 1:13 am
mie nu mi-e frica ci sila de gandacii de bucatarie – probabil mi se trage de pe vremea cand stateam la bloc cand daca intram noaptea in bucatarie ii auzeam fosgaind. Si mai sunt niste gandaci mari si negri – ii avea soacra-mea in sufragerie , veneau din pivnita de dedesupt. La fel umblau doar noaptea si mi-era groaza sa intru acolo si ziua daramite noaptea. De celelalte ganganii nu mi-e sila dar de astea … brrrr. Cat despre claustrofobie … e unul din motivele principale pentru care mi-am dorit o casa.
monicas10
iulie 18, 2011 at 2:34 am
Am citit toate fobiile înșirate. Degeaba. Cu ceva timp în urmă, însă, m-am întrebat dacă mi-e frică de ceva. Da, îmi este frică… de mine.