Ulise(3)

Continuarea lui Ulise(2) si Ulise

Ulise nu a venit la mine decat cand nu a mai avut incotro.A recunoscut ca a intalnit pe altcineva si ca persoana respectiva este deja insarcinata.Mai mult,nu cunoaste adevarul,stie ca suntem separati pentru ca nu ne mai intelegeam(wtf?),avem un copil si urmeaza sa divortam.In momentul cand a cunoscut-o,ea avea 19 ani,exact varsta la care eram eu cand am hotarat sa ne casatorim..
Stateam si priveam chipul acela,care devenise brusc strain si ma gandeam pentru cine asteptasem atatia ani,crescandu-mi copilul singura si fara ajutor,pentru ca Ulise uitase de un numar de ani ca existam si da…eu inca il asteptasem.Omul din fata mea era deja o umbra,nu mai era nimic din ceea ce stiam,nu mai era speranta,nu mai era iubire..era un om care clar,avea nevoie de ajutor,dar nu de la mine.
A plecat din apartamentul in care stateam(era al mamei lui)cu un geamantan plin cu hainele care le avea aici,plus un teanc de scrisori pe care am vrut sa le arunc,insa le-a luat el si promitand ca va mai veni(ca doar asta era interesul lui,nu?).
Mai intai am plans cum niciodata in viata nu am facut-o,sfasiata,a fost un plans care nu s-a mai repetat niciodata de atunci pana acum..apoi am inceput sa rup din scrisorile pe care le scria in drumurile lui..Apoi l-am dat la dracu(bine,mult mai tarziu i-am multumit in gand)si am zis ca trebuie sa inchei un capitol din viata mea.
Pierdusem prea multi ani asteptandu-l,pierdusem cei mai frumosi ani ai tineretii mele..aveam deja 29 de ani.(va urma)